
Când vorbim despre psihomotricitatea copilăriei ne gândim la capacitatea de a ne mișca corect și potrivite pentru mediu. Cu toate acestea, semnificația sa depășește mult. Pentru copil, psihomotricitatea este o fereastră către lume în toate funcțiile ei simbolice, atât comportamentale, cât și cognitive.
Bunele abilități psihomotorii sunt de obicei preludiul însușirii cu succes a limbajului și utilizarea adecvată a acestuia în comunicare și interacțiune cu ceilalți. Conceptul de psihomotricitate se referă așadar la interacțiunile cognitive, emoționale, simbolice și senzoriomotorii care operează la copil în timpul dezvoltării sale cognitive, motorii și emoționale.
- Motoare: echilibru lateralitatea şi
- Cognitiv: percepție, reprezentare sau creativitate.
- Afectiv-relațional: dobândirea limitelor, reglarea nerăbdării, emoțiilor și siguranței.

Stimularea abilităților psihomotorii la copii
În domeniul educației, psihomotricitatea, adică experiența corporală a adulților și a semenilor, a obiectelor și a spațiului, este esențială pentru dezvoltarea corectă a copilului.
Activitățile folosite pentru dezvoltarea acestui tip de abilitate trebuie să fie întotdeauna atractive, stimulatoare, plăcute și distractive. Principalele elemente pentru a obține o bună stimulare psihomotorie sunt:
1. Spațiul instrumentului și rolul adultului
Uneltele sau materialul folosit trebuie sa fie variate si potrivite varstei copilului. Atat educatorul cat si spatiul folosit trebuie sa-l insoteasca si in joc si miscare. Aspectele de luat în considerare sunt așadar:
- Copilul își fixează privirea și își mișcă ochii urmărind mișcarea unui obiect sau a unei persoane.
- El zâmbește răspunzând la stimuli.
- Recunoaște vizual mama sau îngrijitorul.
- El interacționează într-un mod pozitiv emitând sunete.
- El ridică și își mișcă capul când este în patru picioare.
- Schimbați poziția; de exemplu întinzându-vă pe o parte și apoi pe burtă.
- Stă și stă drept chiar și fără sprijin.
- Zâmbește și își mișcă picioarele când vede oameni familiari.
- Îi zâmbește imaginea din oglindă și încearcă să interacționeze cu ea.
- Se enervează și plânge dacă pleacă mama lui.
- Reacționează cu disconfort la prezența străinilor.
- Copilul se aseaza si se ridica in picioare cu ajutorul unui suport.
- Târându-se.
- Așează și scoate obiecte dintr-un container.
- El face primii pași cu ajutorul mamei și al tatălui.
- Interacționează cu afecțiune cu alte persoane.
- Răspunde atunci când este chemat pe numele lui.
- Dacă nu are sprijin, tot nu se poate ridica.
- Nu zâmbește oamenilor familiari.
- Încă arată dezinteresat pentru ceea ce se întâmplă în jurul lui.
- Nu plânge și nu protestează pentru absența oamenilor de care este foarte aproape.
- El poate sta deja și merge chiar și fără sprijin.
- El este capabil să rostogolească mingea la fel ca un adult.
- Începeți să utilizați lingura apucând-o ferm.
- Începeți să mâncați alimente solide fără probleme.
- Manipulați liber jocurile de construcție.
- El este capabil să recunoască oameni care nu sunt familia lui, dar care aparțin mediului său zilnic.
- Recunoaște obiectele utilizate în mod obișnuit (linguriță, față de masă, jucării).
- Când se joacă, el imită mișcările adultului.
- Acceptă absența părinților chiar dacă cu unele proteste inițiale.
- Repetă acțiuni care îl amuză sau care îi atrag atenția.
- El bea din ceașcă în timp ce o ține cu ambele mâini.
- Se aplecă să ridice obiectele de pe podea.
- El recunoaște spațiile fundamentale ale mediului său obișnuit (casă, parc școlar etc.).
- Joacă-te cu alți copii pentru perioade scurte.
- Împrumută obiecte altor copii atunci când sunt rugați.
- Recunoaste cateva elemente tipice anotimpului anului in care se gaseste: haine, incaltaminte etc.
- Încă nu merge singur.
- Nu se apropie și nu manifestă interes pentru joaca altor copii.
- Nu recunoaște mediile casnice (bucătărie, baie, dormitor).
- Încă nu răspunde la numele său.
- Poate sări pe două picioare.
- Se da jos pantofii și pantalonii dacă este descheiat.
- Utilizați lingura și cuțitul pentru a bea din ceașcă fără a vărsa băutura.
- Se deplasează cu ușurință în spații familiare (acasă, școală etc.).
- Identificați unele schimbări naturale corespunzătoare anotimpurilor anului.
- Recunoaște pe cei dragi în fotografii . Joacă-te cu semenii.
- Este capabil să distingă imagini cu oameni, animale și plante.
- Întâmpină alți copii și adulți la cerere.
- Îndeplinește sarcini de manipulare precum înșurubarea, asamblarea, filetarea.
- El cere să meargă la baie când are nevoie.
- Deja începe să manifeste preferințe față de niște colegi de grădiniță.
- El începe să învețe regulile și obiceiurile de comportament social în grupurile din care face parte.
- Încă nu-și face treaba la toaletă.
- Este incapabil să îndeplinească cereri simple.
- Nu recunoaște imaginile.
- Rămâi izolat. Nu manifestă curiozitate față de lucruri.
- Nu este capabil să urmeze trasee simple (verticală, orizontală etc.).
2. Schema sesiunii
Pentru ca copilul să beneficieze maxim de la clasa de psihomotorie, este important ca schema să fie pregătită înainte de a începe.
Este necesar să planificați cu precizie tipul de activitate pe care intenționați să o propuneți grupului. In acelasi timp este bine sa lasi copilul liber sa improvizeze in anumite momente. Aceste spații libere, însă, nu trebuie să încalce regula de bază: educatorul este maestrul de orchestră care conduce tot timpul.
3. Importanţa jocului în psihomotricitatea copilului
Jocul este una dintre cele mai utile activități din viața de zi cu zi a unui copil . De fapt, îl ajută să dezvolte multe dimensiuni: să exploreze spațiul din jurul lui invata existenta regulilor creați experimente intrați în relații cu colegii etc.
Fiecare joc are un scop diferit, dar toți urmăresc un obiectiv. Din acest motiv, jocul reprezintă unul dintre principalele instrumente în psihomotricitatea copilului.
Dezvoltarea abilităților psihomotorii ale sugarului de la 0 la 3 ani
În primii ani de viață copilul își dezvoltă abilitățile psihomotorii. În acest fel, printre altele, se îmbunătățește autonomia personală și capacitatea de a intra în relații cu ceilalți.
Să urmărim evoluția competențelor în primii trei ani de viață. Prin observarea progresului copilului va fi mai ușor de înțeles dacă dezvoltarea se desfășoară armonios. În acest fel, vom putea evalua și dacă este nevoie de ajutor suplimentar.
Psihomotricitatea sugarului de la 0 la 9 luni
De la 9 la 12 luni
Semne de avertizare la 12 luni
De la 12 la 24 de luni
Semne de avertizare la 2 ani
De la 24 la 30 de luni

Psihomotricitatea sugarului de la 24 la 36 de luni
Semne de avertizare la 3 ani
Aceste semnale sunt doar indicatori simpli; ele servesc pentru a ne activa si ne fac sa luam in considerare posibila interventie a unui specialist care sa-l ajute pe copil sa isi consolideze unele deprinderi.
Cu toate acestea, nu este nevoie să vă faceți griji excesiv dacă copiii dumneavoastră nu ating toate reperele indicate pentru fiecare vârstă. Cu o intervenție în timp util, majoritatea întârzierilor în dezvoltarea cognitivă a unui copil sănătos pot fi recuperate.