Tulburarea obsesiv-compulsivă ar putea fi definită ca o tulburare psihologică în care găsim pe de o parte obsesii (gânduri, imagini sau impulsuri care ne iau în minte fără să vrem) și pe de altă parte compulsiuni (acțiuni mentale sau motorii al căror scop este neutralizarea anxietății provocate de obsesii și prevenirea unui răspuns amenințător). Găsirea tratamentului potrivit pentru TOC este esențială pentru a îmbunătăți viața pacientului.
Cu toții putem avea obsesii într-o măsură mai mare sau mai mică din când în când. Ca ființe capabile să gândească, mintea noastră creează uneori produse mentale absurde, ireale sau exagerate. Când se întâmplă acest lucru, în general, nu îi acordăm prea multă importanță sau valoare. Le lăsăm să curgă și ne continuăm zilele fără a ne contopi cu ei. Suntem conștienți de faptul că acestea sunt doar gânduri, nimic altceva și că nu trebuie neapărat să coincidă cu realitatea.
Gânduri și realitate
Dacă persoana suferă de tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), însă, nu urmează acest raționament. Spre deosebire de oamenii care gândesc tot felul de gânduri, dar nu le acordă nicio greutate Persoanele cu TOC se îngrijorează foarte mult cu privire la gândurile care le populează mintea și atribuie o putere incomensurabilă.
Acest lucru le generează multă anxietate și chiar dacă nu se recunosc în ele și le consideră enervante, cred în ele. Drept urmare, ei simt nevoia să facă ceva pentru a neutraliza acest sentiment enervant și pentru a preveni cumva amenințarea pe care o cred că vine.
Când un pacient cu TOC își dă seama de constrângere, simte o ușurare răcoritoare. În cele din urmă, anxietatea se estompează și obsesia pentru ea, prin urmare, a fost evitată o catastrofă care ar fi putut fi devastatoare. După cum putem vedea, deși aceștia sunt oameni extrem de inteligenți, în majoritatea cazurilor modul lor de raționament este alterat.
Știm că un gând singur nu poate genera o amenințare reală, dar deoarece modelul lor de gândire este opus, ei îl urmează la litera. Drept urmare, persoana cu TOC este epuizată, extrem de obosită și lipsită de speranță pentru că nu reușește niciodată să scapă de obsesia lui .
În prezența unei imagini similare Prevenirea expunerii și a răspunsului este poate tratamentul tulburării obsesiv-compulsive care a dat cele mai bune rezultate . Cu toate acestea, prezintă și o serie de dezavantaje, cum ar fi abandonarea terapiei.
Este important să te expui la obsesii
În general expunerea este aleasă ca tratament pentru toate tulburările care au o componentă mare de anxietate . Anxietatea este un răspuns emoțional normal care apare atunci când individul interpretează un fapt, o situație sau un stimul ca fiind amenințător și crede că se poate întâmpla ceva care îi va amenința supraviețuirea sau a altor persoane. În acest sens anxietatea este un aliat care ne ajută să facem față problemelor inerente vieții.
Totuși, atunci când aceeași anxietate apare în circumstanțe care nu reprezintă niciun risc, ea încetează să mai fie funcțională și își pierde sensul. În acest moment se transformă într-o problemă, deoarece nu răspunde la realitate așa cum o putem percepe cu simțurile noastre, ci mai degrabă la o așteptare.
Când o persoană manifestă obsesii, el crede în mod eronat că se va întâmpla ceva care îi va face rău care este imoral sau reflexiv lipsa de responsabilitate . Aceste obsesii nu sunt realiste, nu există dovezi care să le susțină în vreun fel dar pacientul cu TOC este incapabil să le scoată din cap fără nicio altă ieșire iluzorie decât cea oferită de constrângere.
Tocmai din acest motiv devine necesar să se expună pacientul la stimulul despre care crede că poate provoca prejudicii chiar și obsesiilor sale, astfel încât să poată verifica singur, fără a recurge la neutralizare, că ceea ce se teme nu se întâmplă niciodată.
Ideea de prevenire a răspunsului este că prin obișnuință persoana ajunge într-un punct în care poate tolera, controla și gestiona obsesia fără a activa o constrângere.
Este vorba despre a experimenta că după atingerea butoanelor unui lift nu se întâmplă nimic și a lăsa realitatea să-ți conducă așteptările până când nu te mai obsedezi cumva.
Dacă efectuează constrângerea, persoana nu va putea niciodată să-și respingă convingerile gânduri iraționale . El va crede în mod eronat că datorită constrângerii nu s-a întâmplat ceea ce se teme, dar adevărul este că nu s-a întâmplat deoarece faptul nu are o bază rațională.
Prevenirea expunerii și a răspunsului ca tratament pentru tulburarea obsesiv-compulsivă
Prevenirea expunerii și a răspunsului, așa cum este indicat, este tratamentul care a arătat cele mai bune rezultate în TOC. Funcționează în special cu pacienții care efectuează ritualuri întrucât este greu de aplicat în cazul unor obsesii reale.
ERP are un dezavantaj, totuși, și anume că pacienții îl percep ca fiind agresiv din cauza niveluri de anxietate care cresc de obicei la începutul tratamentului . Acest lucru indică faptul că tratamentul este eficient deoarece pacientul este expus și nu rămâne mascându-și anxietatea .
Este esențial să explici pacientului cum funcționează această tehnică, astfel încât să realizeze cât de important este să se expună la ceea ce se teme și că ritualurile sale sunt în cele din urmă responsabile pentru ca problema să nu se încheie.
În primul rând trebuie să întocmim o ierarhie a stimulilor care induc anxietatea care va varia în funcție de caz . Această ierarhie trebuie creată de terapeut; dacă își dă seama, pacientul poate fi prea îngăduitor cu el însuși și poate să nu se expună la stimulii care provoacă cu adevărat anxietate. Stimulii care provoaca disconfort sunt evaluati de catre pacient in functie de SUDS (Scara unităților subiective de anxietate) care poate varia de la 0 la 100.
Ideal este să începi să te expui la niveluri intermediare SUDS (40-50). De asemenea, nu este convenabil să se desfășoare expoziția în afara sesiunii dacă primii paşi de adaptare nu au avut loc încă.
Sesiunile ar trebui să fie cât mai lungi posibil. In unele cazuri este posibil sa se dedice pacientului chiar si 24 de ore prin modificarea anumitor stimuli din mediul sau de exemplu. Acest lucru facilitează foarte mult adaptarea.
Contraindicațiile ERP
Deși eficientă pentru tratamentul tulburării obsesiv-compulsive tehnica de prevenirea expunerii și a răspunsului prezintă dezavantajul abandonurilor terapeutice . Tolerarea anxietății cauzate de obsesii fără a activa ritualul este contraproductivă pentru persoana cu TOC.
Solutia consta in oferirea de psihoeducatie de calitate si stabilirea unei aliante terapeutice corecte si solide astfel incat pacientul sa aiba incredere in tratament, incercand pe cat posibil ca persoana sa se angajeze in recuperarea sa si sa desfasoare corect activitatile atat in timpul sedintei cat si in afara acesteia.
Este la fel de recomandabil să lucrați cu familia, partenerul sau alt terapeut pentru a se asigura că nu întăresc comportamentul obsesiv compulsiv al pacientului. Având un coterapeut mai aproape de viața pacientului promovează vindecarea motivându-l să evite ritualurile și încurajând expunerea în modul și măsurile indicate.
