Psihoza poate fi definită în termeni generali ca: a ansamblu de stări psihopatologice grave caracterizate prin pierderea contactului cu realitatea și capacitatea de a critica și judeca prin prezența unor tulburări pervazive de gândire, percepție și afectivitate și printr-o afectare a abilităților sociale și a relațiilor. (Dicționar medical Treccani).
În legătură cu această definiție, vin în minte diverse boli care pot provoca psihoze sau simptome psihotice precum schizofrenie, tulburare de personalitate schizotipală, tulburări psihotice induse de droguri sau droguri și tulburări psihotice datorate altor boli.
Ce este psihoza?
Tulburări de spectru schizofrenie și alte tulburări psihotice sunt caracterizate prin anomalii în una sau mai multe dintre următoarele: iluzii halucinații gândire dezorganizată (vorbire) comportamente motorii dezarticulate sau anormale (inclusiv catatonia) și alte simptome negative (de la Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale ). Să descoperim împreună caracteristicile acestor simptome de psihoză.
Iluzii
Iluziile sunt convingeri fixe care nu sunt susceptibile de a fi schimbate chiar și în fața unor dovezi irefutabile împotriva lor. Subiectul iluziilor poate atinge diverse domenii (persecutori referențiali somatici religioși ai măreției etc.). Deși este greșit să simplificăm, ele pot fi definite ca povești inventate de oameni care sunt victime inconștiente ale naturii lor fictive.
Iluziile sunt considerate bizare atunci când sunt în mod clar exagerate, de neînțeles și nu sunt legate de experiențele actuale de viață. Un exemplu de iluzie extravagantă este credința că o forță externă a dezbrăcat individul de organele sale interne și le-a înlocuit cu cele ale altei persoane fără a lăsa răni sau cicatrici. Un exemplu de iluzie neextravagante este convingerea unui individ că el sau ea este supravegheat de poliție fără nicio dovadă convingătoare în acest sens.
Halucinații
Halucinațiile sunt percepții care apar fără prezența unui stimul extern. Ele sunt vii și clare cu toată forța și impactul percepțiilor normale și nu sunt supuse controlului voluntar. Ele pot apărea în orice modalitate senzorială, deși cele mai frecvente în schizofrenie și alte tulburări asociate sunt halucinațiile auditive.
Halucinații auditive ele sunt în mod normal experimentate sub forma unor voci cunoscute sau mai puțin percepute ca separate de propriile gânduri (din Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale ). Există și halucinații tactile olfactive și vizuale.
Tulburările din spectrul schizofreniei și alte tulburări psihotice sunt caracterizate prin anomalii în una sau mai multe dintre următoarele: iluzii, halucinații, gândire dezorganizată (vorbire), comportamente motorii dezarticulate sau anormale (inclusiv catatonie) și alte simptome negative.
Gândire dezorganizată (vorbire).
Gândirea dezorganizată (tulburarea gândirii formale) apare de obicei din capacitatea individului de dialog. Este foarte dificil să ții o conversație cu pacienții care suferă de psihoză
Comportamente motorii dezarticulate sau anormale (inclusiv catatonie)
Comportamentul motor dezarticulat sau anormal se poate manifesta în mai multe moduri de la acțiuni tipic infantile la manifestări imprevizibile de agitație. Pot apărea probleme în realizarea oricărui comportament orientat către un scop, ceea ce duce la dificultăți în desfășurarea activităților zilnice.
Comportamentul catatonic se caracterizează printr-o reducere marcată a reactivității față de mediu înconjurătoare. Poate varia de la rezistență la respectarea instrucțiunilor până la adoptarea unei posturi rigide inadecvate sau extravagante până la absența totală a răspunsurilor verbale sau motorii.
Alte caracteristici sunt i mișcări stereotipe repetate, privirea fixă, strâmbături, mutism și ecolalie (repetarea cuvintelor sau a silabelor).
Simptome negative
Două dintre cele mai pronunțate simptome negative în schizofrenie sunt expresie emoțională redusă și apatie. Primul caz constă într-o reducere a capacității de exprima emotiile prin mișcările faciale, contactul vizual, intonația tonului vocii și mișcările mâinilor, capului și feței care, în mod normal, pun accentul pe vorbire.
Abulia este reducerea activităților născute din proprie inițiativă și motivate de un scop . Individul poate rămâne așezat o perioadă lungă de timp fără a manifesta interes pentru vreo muncă sau activitate socială.
Ce cauzează psihoza?
Aceasta este o întrebare foarte dificil de răspuns: cauza nu este doar una, mai degrabă este o multitudine de factori sau cauze care pot determina declanșarea psihozei. Astăzi vom încerca să răspundem la această întrebare analizând diferitele boli care pot provoca simptome psihotice.
Schizofrenie
Factorii genetici pot contribui foarte mult la deși majoritatea indivizilor cu acest diagnostic par să nu aibă antecedente familiale în acest sens. Predispoziția de a suferi de această tulburare este dată de o serie de alele de riscuri comune si rare. Fiecare alelă contribuie doar cu o mică parte din populația totală.
Complicații în timpul sarcinii și asfixie neonatală (naștere cu lipsă de oxigen) precum si o varsta mare a mamei sunt asociate cu un risc mai mare de a suferi de schizofrenie. Pot influența și alte situații adverse din timpul sarcinii, precum stresul, infecțiile, malnutriția, diabetul la mamă și alte tulburări medicale.
Asemenea anotimpul în care se naște copilul a fost asociat cu debutul schizofreniei. De exemplu, în unele zone cea mai proastă perioadă ar fi între sfârșitul iernii și începutul primăverii. În plus, incidența schizofreniei și a altor tulburări similare este mai mare la copiii născuți într-un mediu urban, precum și în rândul unor minorități etnice.
Tulburare schizoafectivă
Este definită ca o perioadă neîntreruptă de boală în care a tulburare depresivă majoră iluzii halucinaţii vorbire dezorganizată comportament dezarticulat sau simptome negative.
Riscurile de a prezenta tulburare schizoafectivă sunt mai mari în cazul rudelor de gradul I care suferă deja de schizofrenie tulburare bipolară sau tulburare schizoafectivă.
Nu există o cauză unică, ci mai degrabă o multitudine de factori și declanșatori care pot duce la apariția psihozei.
Tulburare psihotică scurtă
Factorii de risc în acest caz sunt dați de tulburări și trăsături de personalitate preexistente cum ar fi tulburarea de personalitate schizotipală, tulburarea de personalitate limită sau alte caracteristici specifice persoanei, cum ar fi neîncrederea. Tulburarea psihotică scurtă este de obicei declanșată în urma unui eveniment stresant, dar asta nu înseamnă că orice eveniment stresant cauzează apariția acestei tulburări.
Alte tulburări de psihoză
În general, se poate afirma că psihoza nu va apărea la un individ care nu este predispus la aceasta. Factorul de risc major este de origine biologică iar principalul factor determinant al bolii este de obicei o situație de stres ridicat sau consumul de anumite substanțe ( droguri ).
Nu toate episoadele psihotice sunt cauzate de consumul de droguri, dar drogurile cresc cu siguranță riscul ca acestea să apară. Unele medicamente precum canabisul pot declanșa episoade de psihoză. În plus, persoanele care au fost deja victime ale drogurilor vor fi deosebit de sensibile la efectele nocive ale drogurilor, mai ales dacă astfel de episoade au fost legate de consumul lor.
Exista numeroase studii privind posibilele cauze si desi mecanismele implicate in aparitia si evolutia simptomelor nu sunt inca cunoscute cu certitudine, modelul de vulnerabilitate si stres este cel care a primit cea mai mare recunoastere in ultima vreme. Conform acestui model individul care prezintă simptome psihotice are mai multe șanse să sufere de această boală decât alții. Toate acestea se pot datora unui aspect biologic precum și unui eveniment de viață care a generat dezvoltarea acestuia.
Nu toate episoadele psihotice se datorează consumului de droguri, dar cresc
Tratamentul psihozei
Programul de tratamentul unei tulburări psihotice trebuie să fie coordonat și integrat multidisciplinar și implică de obicei intervenția mai multor profesioniști.
- Evaluarea și diagnosticarea simptomelor.
- Dezvoltarea programului de tratament. Tratamentul de bază este farmacologic, dar poate fi îmbunătățit prin intervenții psihologice care vor avea un impact mai mare asupra simptomelor negative, funcționării psihosociale, funcțiilor cognitive și în cele din urmă asupra calității vieții persoanelor cu psihoză.
- Realizați o relație optimă medic/psiholog-pacient și asigurați-vă că acesta din urmă este implicat activ în tratament.
- Educație despre boală pentru pacient și familia acestuia.
- Intervenție asupra altor modificări conexe.
- Intervenția asupra funcționării sociale a pacientului.
- Integrarea diferitelor tratamente la care este supus pacientul.
- Evidența tratamentelor efectuate.
Tratamentul farmacologic
Administrarea medicamentelor este întotdeauna principala alegere pentru tratarea persoanelor cu psihoză totuși, intervenția va fi mult mai eficientă dacă este combinată cu implicarea unui psiholog. Medicamentele care se administrează în acestea antidepresive pentru a trata simptomele anxioase și/sau depresive.
Tratamente psihologice
Intervenții în educația familiei
Este esenţial să se realizeze o intervenţie în sfera familiei astfel încât familia însăși să fie conștientă de simptomele persoanei afectate pentru a le putea gestiona cât mai bine. Unele obiective ale psihoeducației constau în găsirea unei explicații adecvate pentru tulburare, reducerea poverii emoționale a membrilor familiei, generarea unui climat pozitiv, îmbunătățirea comunicării și așa mai departe.
Administrarea de medicamente este întotdeauna principala alegere pentru tratamentul subiecților cu psihoză, totuși intervenția va fi mult mai eficientă dacă presupune intervenția unui psiholog.
Educaţie
Persoanele care suferă de psihoză au în majoritatea cazurilor un deficit în aptitudini sociale ducând la creșterea recăderilor și a simptomelor, precum și la abilități sociale slabe. Tratamentul va include lucrul asupra gesturilor, fluența vorbirii, tonul și viteza limbajului, postură, expresie și percepția emoțională și socială.
Terapie psihologică integrată (IPT) de Roder și Brenner (2007)
IPT este o intervenție de reabilitare pentru schizofrenie. Se efectuează în grupuri de 5-7 pacienți de trei ori pe săptămână pentru o durată minimă de trei luni. Intervenția constă din 5 module care includ reabilitarea cognitivă (diferențierea cognitivă, percepția socială și comunicarea verbală) și educația care vizează abilitățile sociale (abilități sociale și rezolvarea problemelor interpersonale).
În cele din urmă, după cum sa menționat deja, tratamentul tulburărilor psihotice este fundamental farmacologic și susținut de intervenții psihologice pentru creșterea eficacității acestuia. În acest sens, tratamentul farmacologic este fundamental: permite reducerea simptomelor la individ și contribuie la menținerea unei faze de stabilitate. Cu alte cuvinte, ajută la generarea de condiții pozitive pentru a lucra cu acea persoană în terapie.
