Oamenii foarte inteligenți nu sunt întotdeauna cei care iau cele mai bune decizii. Un IQ ridicat nici măcar nu oferă o garanție de succes sau de certitudine fericire . În multe cazuri, acești oameni rămân blocați în încurcătura grijilor lor în abisul suferinței existențiale în acea descurajare care le consumă rezervele de optimism.
Există o tendință generală de a vedea geniile în arta matematică sau știință ca pe niște creaturi taciturne, oameni care sunt cumva deosebiti și foarte atașați de ciudateniile lor. Printre acești oameni îl găsim pe Hemingway Emily Dickinson Virginia Woolf Edgar Allan Poe sau chiar pe Amadeus Mozart însuși... Toate minți creative și excepționale strălucitoare care și-au adus angoasa la marginea acelei prăpastii care anunța tragedia.
Inteligența unui individ este măsurată prin cantitatea de incertitudini pe care este capabil să le suporte
-Immanuel Kant-
Şi În primul rând este necesar să subliniem căinteligenta ridicata nu contribuie la dezvoltarea vreunui tip de tulburare psihica.
Cu toate acestea, există un risc și o predispoziție la îngrijorare excesivă la autocritica pentru a avea o percepţie foarte distorsionată a lumii tinde spre negativitate . Toți factorii care în multe cazuri creează condițiile necesare pentru a da naștere unei situații depresive. E clar că există excepții, asta trebuie spus. În societatea noastră avem oameni străluciți care știu să își valorifice la maximum potențialul investind nu numai în propria lor calitate a vieții, ci și în societatea lor însăși.
Cu toate acestea, există numeroase studii, analize și publicații care dezvăluie această tendință singulară. Mai ales la persoanele care au un IQ peste 170.
Personalitatea celor mai inteligenți oameni
Creierul creativ Este o carte foarte utilă pentru a înțelege cum funcționează mintea și creierul celor mai inteligenți și creativi oameni. În ea neurologul Nancy Andreasen realizează o analiză minuțioasă cu care demonstrează că există o tendință destul de semnificativă a genelor societății noastre de a dezvolta diverse tulburări: în special tulburări bipolare, depresie, crize de anxietate, atacuri de panică.
Aristotel însuși la vremea lui a susținut deja că inteligența merge mână în mână cu melancolia. Genii precum Sir Isaac Newton Arthur Schopenhauer sau Charles Darwin au trăit perioade de nevroză și psihoză. Virginia Woolf, Ernest Hemingway și Vincent Van Gogh au ajuns să facă pasul extrem de a-și lua viața.
Aceștia sunt oameni celebri, dar în societatea noastră au existat întotdeauna genii tăcuți, neînțeleși și solitari care au trăit în universul lor personal profund deconectați de o realitate care pentru ei era prea haotică, lipsită de sens și dezamăgitoare.
Studii despre oameni foarte inteligenți
Sigmund Freud cu fiica sa Anna Freud
Sunt celebre și studiile lui Lewis Terman, un pionier al psihologiei educaționale la începutul secolului XX. . În anii 1960 a început un studiu lung pe copii cu abilități înalte care aveau un IQ mai mare de 170 care au participat la unul dintre cele mai faimoase experimente din istoria psihologiei. Acești copii au fost numiți termite și abia la începutul anilor 1990 au început să se tragă concluzii importante.
Inteligență: o sarcină foarte grea
Termenii copiii lui Lewis Terman, care sunt acum adulți avansati, au confirmat acest lucru inteligenta ridicata este legata de o satisfactie mai scazuta in viata . Deși unii dintre ei au atins faima și o poziție proeminentă în societate, un număr bun au încercat sinucidere de mai multe ori sau a căzut în dependențe precum alcoolismul.
Un alt aspect semnificativ care a reieșit din acest grup de oameni care poate fi observat și la cei cu abilități intelectuale ridicate este faptul că sunt foarte sensibili la problemele lumii. Ei nu se îngrijorează doar de inegalități, foamete sau război. Oamenii foarte inteligenți se simt enervați de comportamentul egoist care este irațional sau lipsit de logică.
Balast emoțional și puncte moarte la oameni foarte inteligenți
Experții ne spun asta oameni foarte inteligenți suferă uneori de ceea ce s-ar putea numi tulburare de personalitate disociativă . Aceasta înseamnă că își văd viața din exterior ca un narator care folosește o voce la persoana a treia pentru a-și vedea realitatea cu obiectivitate meticuloasă, dar fără a se simți pe deplin implicați în ea.
Această abordare înseamnă că au adesea puncte moarte, un concept strâns legat de Inteligența emoțională pe care Daniel Goleman a dezvoltat-o într-o carte interesantă cu același titlu. Acestea sunt auto-amăgiri, erori grave în percepția noastră când trebuie să alegem pe ce să ne concentrăm și pe ce să evităm pentru a nu ne asuma responsabilitatea pentru ele.
Așadar, ceea ce fac adesea oamenii foarte inteligenți este să se concentreze exclusiv pe neajunsurile a ceea ce îi înconjoară, pe această umanitate deztonată, pe această lume străină și egoistă prin natură în care le este imposibil să se încadreze. De multe ori nu au abilitățile emoționale adecvate pentru a relativiza pentru a se încadra mai bine și a-și găsi calmul în această pădure exterioară și în această disparitate care îi derutează atât de mult.
Un alt lucru pe care îl putem deduce fără îndoială despre oameni foarte inteligenți este că au adesea deficiențe emoționale puternice . Acest lucru, la rândul său, ne conduce la o altă concluzie: atunci când se efectuează teste psihometrice, la IQ-ul mereu supraestimat ar trebui adăugat un alt factor.
Ne referim la înțelepciune ca la această cunoaștere vitală pentru a dezvolta o satisfacție zilnică autentică pentru a modela un bun concept de sine, o bună stimă de sine și toate acele abilități potrivite pentru a investi în conviețuire și în construirea unei fericiri reale simple, dar palpabile.
