A uita o dragoste este ca și cum ai încerca să zgârie o suprafață de grafen: imposibil. Pentru că există amintiri de neuitat, povești și experiențe care au fost scrise cu pasiune și cu acea magie care lasă urme de neșters în memoria noastră. Indiferent dacă vrem sau nu, este imposibil să ștergem iubirile de ieri pentru că și ele ne-au ajutat să fim ceea ce suntem astăzi.
Scriitorul libanez Khalil Gibran spunea într-una dintre poveștile sale că inima trebuie să se rupă la un moment dat pentru a se deschide cu adevărat. Poate că este adevărat că înveți să iubești și că inimile zdrobite sunt cele care ascund o înțelepciune mai mare între liniile cicatricilor lor. În orice caz și nu numai dezamăgiri experimentate și există un fapt evident despre fericirea de care sa bucurat: creierul nu uită niciodată ceea ce a iubit cândva.
Puțin contează că ne oferă formule magice, sfaturi sau strategii sofisticate pentru a șterge din amintiri acea persoană pe care o iubeam cândva mai mult decât orice altceva. Nu este de nici un folos. Pentru că ceea ce ai trăit nu este uitat; pur și simplu ajungem să acceptăm această absență acceptând ceea ce a fost (și nu mai poate fi) și oferindu-ne oportunitatea de a ne extinde bogăția de experiențe și de învățare.
Coarda tăiată se poate înnoda din nou, poate fi apucată, dar acum a fost tăiată. Poate ne vom revedea dar acolo unde m-ai abandonat nu ma vei mai gasi.
-Bertolt Brecht-
Uitarea unei iubiri este imposibilă pentru creierul nostru
Lăsarea unei relații în urmă și încheierea ei cât mai curând posibil este uneori necesar. Este spre binele amândoi păstrează demnitatea și pentru a evita rănirea. După cum se spune pe bună dreptate: o despărțire în timp este singura modalitate de a ieși dintr-o singură bucată . Indiferent dacă sfârșitul unei relații este convenit de comun acord sau este întreprins doar de unul dintre cei doi parteneri, suferința care urmează este de obicei imensă.
Unele studii arată că, în general, durează între 6 și 18 luni pentru a trece cu adevărat peste o despărțire. Uitarea unei iubiri este imposibilă pentru că nimeni nu își poate schimba amintirile la comandă. Oricum putem reglează impactul emoțional și face din doliu o cale de bază și necesară prin care să gestionezi sentimentele pentru a accepta noua situație.
După cum știm bine iubirea este o emoție intensă, uneori haotică și chiar dezordonată. Nicio relație nu este la fel, motiv pentru care sunt cei cărora le este mai greu să se ocupe de ea, în timp ce alții merg mai departe cu ușurință. În orice caz, uitarea unei iubiri este imposibilă datorită caracteristicilor creierului nostru. Să vedem mai multe detalii mai jos.
Memoria emoțională și markeri somatici
Ființele umane sunt în esență creatură emotivă care într-o zi a învățat să raționeze . Emoțiile sunt acea coloană vertebrală care ne leagă unul de celălalt. Datorită lor stabilim legături, ne atașăm, identificăm riscurile și ne promovăm bunăstarea.
Toate acestea explică de ce dragostea este atât de importantă pentru creier. Este acel material care ne face să ne simțim în siguranță și apreciați în acel grup social care constituie un cuplu. Iubește și fii iubit dă lupte calme stres și frică. Ca fapte precum trădarea, dezamăgirea, o despărțire neașteptată sau convenită provoacă întotdeauna durere.
Pe de altă parte, există memoria noastră emoțională. Când stabilim o legătură emoțională cu cineva, se creează mai mulți markeri somatici. Sunt experiențe pe care creierul le asociază cu senzații emoționale intense: sărutări, mângâieri, îmbrățișări, mirosuri, conversații și momente de complicitate... Toate acestea constituie amprenta bunăstării, fericirii, iluzia plăcerii și așa mai departe.
Acești markeri emoționali, precum și cei somatici sunt creați prin neurocircuite foarte rezistente. Cu alte cuvinte, vor rămâne mereu acolo. Din acest motiv, uneori este suficient să simțim un miros sau să vizităm un anumit loc pentru ca în acel moment să iasă la iveală nu doar amintirile, ci și senzațiile trăite într-un anumit moment trecut.
Există iubiri care reprezintă o parte din noi și istoria noastră
Dacă uitarea unei iubiri este imposibilă, se datorează și unui fapt mai mult decât evident. Dacă am putea șterge acea relație din memorie, ne-am șterge și pe noi înșine. Oamenii sunt făcuți nu numai din carne și oase, ci și din povești.
Printre amintirile legate de o dragoste trecută prin urmare, fostul nostru sine este de asemenea găsit. O versiune mai tânără și mai naivă a noastră, care lasă pe cineva să ne poarte cu noi înșine. Creierul nu va alege niciodată să uite acea versiune a sinelui nostru trecut.
A face acest lucru ar însemna să facem un pas înapoi în creșterea noastră personală; pentru că orice am experimentat, simțit și chiar suferit ne-a permis să fim ceea ce suntem astăzi. Prin urmare, ar fi păcat să ne facem fără nicio virgulă sau fragment din călătoria vieții noastre. La bine și la rău, suntem cine suntem și frumusețea este că avem ocazia să continuăm să scriem povești mai bune pentru că dragostea merită întotdeauna trăită.
