Efectele anxietății asupra creierului: labirint de epuizare

Efectele anxietății asupra creierului sunt devastatoare. Cortizolul, adrenalina și norepinefrina ne fac să fim atenți și defensivi. În scurt timp mintea devine teren fertil pentru gânduri iraționale, frici care devorează și paralizează și pentru toate emoțiile care, ca o seară rece fără lună și stele, ne întunecă complet realitatea. Adevărul este că sunt foarte puține stări psihologice capabile să atingă o asemenea intensitate.

Studiile demografice arată că mulți oameni trăiesc cu anxietate cronică. Neputând percepe existența altor moduri de a experimenta realitatea, ei se lasă purtați de anxietate fără să știe cum să reacționeze. Alte studii examinează în schimb așa-numita anxietate situațională vorbind în public confruntarea cu un interviu de angajare, un examen sau chiar relația cu ceilalți sunt toate momente care ridică steagul roșu al pericolului.

-Kurt Goldstein-

Cu toții ne-am confruntat cu anxietatea. Dacă este împărțit în doze precise, acest răspuns natural uman poate acționa ca un impuls valid pentru scopurile noastre; atunci când se răspândește necontrolat, poate provoca daune grave. În scurt timp va prelua controlul asupra vieții noastre fără ca noi să ne dăm seama. Și când se întâmplă acest lucru, totul se deformează și își pierde consistența ca un tablou Kandinsky.

Efectele anxietății asupra creierului

Pentru a înțelege mai bine amploarea impactului care induce anxietatea asupra creierului, în primul rând trebuie să facem face o primă distincție importantă între anxietate și stres . Acesta din urmă derivă dintr-un proces de activare fiziologică obținut ca urmare a diverșilor factori externi. Cu alte cuvinte, există întotdeauna un element concret care o declanșează, fie că este vorba de presiunea la locul de muncă, excesul de responsabilitate, problemele de familie sau orice altceva. Stresul apare atunci când ne dăm seama că nu avem suficiente resurse pentru a face față stimulilor externi.

Anxietatea, pe de altă parte, este ceva mult mai complex. Uneori poate apărea ca urmare a stresului dar de multe ori este o emoție pe care ne trezim să o trăim fără să știm de ce . Este un factor intern care poate apărea în momente diferite, un răspuns fiziologic care ne pregătește să scăpăm sau să luptăm împotriva unei amenințări (reale sau nu).

Toate acestea fac ca anxietatea să fie diferită de stres și, la rândul lor, mult mai dificil de gestionat. Să vedem de ce.

Amigdala

L’ amigdala este o structură mică prezentă în straturile cele mai interioare ale creierului . Prelucrează și interpretează toate semnalele senzoriale care vin din mediul înconjurător, alertând creierul asupra prezenței unei amenințări sau pericol de care să se apere. Senzorul instinctiv (și uneori irațional) este cel care ne face să reacționăm la pericole comune precum păianjeni, întuneric, înălțimi...

Hipocampul

Hipocampul este legat de memoria emoțională . Când efectele anxietății asupra creierului sunt intense și constante în timp, această structură se va afla în mare dificultate. Ea devine mai mică și această alterare provoacă consecințe grave precum pierderea memoriei, probleme de concentrare și stres post-traumatic. Aceste efecte sunt foarte frecvente la copiii victime ale maltratare forțat să trăiască sub greutatea unei stări constante de frică, angoasă, pericol.

În acest sens, în urmă cu doar câteva luni a fost publicat în revistă Neuron o descoperire interesantă și încurajatoare. S-a dovedit că celulele responsabile de anxietate sunt localizate în hipocamp în condiţiile în care ne dă speranţă în posibilitatea dezvoltării unor medicamente mai precise menite să combată această tulburare.

Cortizol, norepinefrină și adrenalină

Neliniștea, senzația de tensiune musculară alertă sau tahicardia sunt o consecință a acțiunii diverșilor neurotransmițători. Efectele anxietății asupra creierului se datorează acestei acțiuni comune infailibile (cât de înfricoșătoare) a cortizolului, noradrenalinei și adrenalinei.

Deci, în timp ce amigdala este responsabilă pentru identificarea pericolului, acești neurotransmițători ne împing să reacționăm. Creierul ne cere să ne apărăm, să scăpăm și să reacționăm. Face acest lucru făcând mai mult sânge să curgă către mușchi, accelerând inima și aducând mai mult aer în plămâni.

Această stare de alarmă poate ajuta cu adevărat dacă amenințarea este reală. Dimpotrivă, atunci când nu este cazul și activarea fiziologică este constantă, apar diverse probleme: digestie proastă TULBURĂRI risc de hipertensiune arterială de accidente cerebrovasculare...

Cum putem contracara efectele anxietății asupra creierului?

Anxietatea este un răspuns fiziologic, așa că nu este suficient să-ți spui să te calmezi și că totul va fi bine. Dacă creierul stabilește prezența unui pericol, raționamentul nostru va fi de puțin folos . În consecință, este indicat să începeți să lucrați la nivel organic și fiziologic corporal.

Convinge-ți corpul că nu există nicio amenințare.Cum? Prin practicarea relaxării respirație profundă întrerupându-l astfel încât să se oprească și creierul.

• Transformă anxietatea într-un avantaj. Gestionarea anxietății nu este o chestiune de voință. Nu este vorba de a face această realitate psihofiziologică să dispară din creier. Este vorba de a-l suporta și de a-l folosi în avantajul nostru. Pentru a realiza acest lucru putem folosi terapii artistice. Lutul de modelat sau pictura, de exemplu, pot servi pentru a da formă acelei anxietăți care, asemenea unui monstru de basm, poate deveni mică, inofensivă și maleabilă.

Noi obiceiuri noi rutine.Uneori schimbarea ceva în rutina noastră zilnică poate face diferența. Mergeți la plimbare, mergeți la un concert în fiecare săptămână, întâlniți oameni noi, înscrieți-vă la yoga... Totul poate schimba percepția de alarmă a creierului nostru pentru a începe să vedem lucrurile altfel.

Nici măcar nu ar trebui să ezitați să consultați un profesionist dacă nu puteți limita starea de anxietate. Nimeni nu merită să trăiască afectat de frica de a rămâne închis după gratii pe care anxietatea cronică, cu întunecarea ei a realității, o construiește în jurul nostru.