COMPLEXUL LUI OEDIP

Complexul Oedip este considerat piatra de temelie a psihanalizei freudiene. Este unul dintre conceptele fundamentale ale teoriei psihanalitice.

Cât despre teorie complexul Oedip este axa centrală a teoriei pulsiunii și a metapsihologiei freudiene întrucât funcţionarea psihică şi formarea personalităţii sunt explicate plecând de la aceasta. La vremea respectivă a reprezentat o revoluție deoarece această nouă abordare a pornit de la principiul cauzalității psihice pe baza inconștientului pentru a explica formarea personalității.

Importanţa complexului Oedip în clinică rezidă în cauzalitatea sa unde în funcție de cursul și rezoluția acestuia se va dezvolta o anumită structură personalitate iar odata cu el simptome in modalitati structurale distincte (psihoza, nevroza, perversiune).

Ce este complexul lui Oedip?

Este necesar să începem prin a clarifica faptul că utilizarea termenului tehnic complex în psihanaliză se referă la un conflict. Prin urmare, sensul este radical diferit între utilizarea lui în psihologie și în jargonul popular, referindu-se în ultimul caz la a fi complexat sau a avea complexe.

Complexul Oedip se referă la un sistem bazat pe un set organizat de dorințe iubitoare și ostile pe care copilul le simte față de părinții săi. . Freud o defineste ca dorinta inconstienta de a mentine o relatie sexuala - incestuoasa - cu parintele de sex opus - mama - si de a elimina parintele de acelasi sex - parricidul -.

Pentru prima dată copilul trebuie să schimbe plăcerea cu demnitatea socială

-Sigmund Freud-

Formal, Freud dă statutul de complex acestei tulburări în lucrarea sa Cinci prelegeri despre psihanaliza (1910). Spunem formal pentru că este bine cunoscut faptul că acest termen era deja folosit din 1897 cu referire la capodopera lui Sofocle Oedip re .

Freud folosește tragedia greacă Oedip Re să explice universalitatea ambivalenței pe care copilul o simte față de părinții săi, precum și dezvoltarea componentelor hetero și homosexuale . O problemă care va fi reluată în adolescență în timpul căreia are loc o transformare a sexualității și detașarea de autoritatea părintească.

Care este importanța complexului Oedip?

Freud în lucrarea sa Trei eseuri despre sexualitate (1905) afirmă că la copii este recurentă fantezia incestuoasă de a elimina și înlocui părintele rival, adică tatăl pentru băiat și mama pentru fată. . O fantezie care ar trezi simultan un sentiment de vinovăție și teamă de pedeapsă.

Mecanismele de apărare ar fi un răspuns firesc la această dinamică de a da soluție acestor dorințe. Mecanismele de apărare care acţionează vor fi diferite în funcţie de personalitatea emergentă. În cazul nevrozei, represiunea va permite rezoluția oedipală în timp ce în cazul psihozei rezoluția oedipală ar fi dată de blocarea și pervertirea dezavuării.

Nevroza este incapacitatea de a tolera ambiguitatea

-Sigmund Freud-

Mecanismele de apărare folosite de persoană pentru a rezolva complexul Oedip vor determina structura personalității sale și, prin urmare, vor afecta și modul în care înfruntă și percepe lumea externă și interioară. Jacques Lacan Psihanalistul francez foarte apropiat de curentul lui Freud este cel care explică cel mai bine rolul excluderii și dezaprobării ca mecanisme de apărare.

Aprofundând acum în rolul pe care complexul lui Oedip îl joacă în ceea ce privește sentimentele de ambivalență care pot exista față de părinți, există o funcție care se remarcă deasupra tuturor celorlalte: permite introducerea copilului în normă - legea - și cultură . Freud se referă la aceasta în lucrarea sa din 1913 Totem și tabu când scrie despre hoarda primitivă.

Relația dintre Totem și tabu și complexul Oedip

În lucrarea Totem și tabu, regretul și sentimentul de vinovăție care au apărut în hoardă după uciderea totemului au însemnat că s-a instalat o nouă ordine socială bazată pe exogamie. Adică în interdicția – o tabu – să posede femeile clanului. În același timp, au dat spațiu totemismului - tabu-ul uciderii totemului - o figură care înlocuiește simbolic părintele.

Interdicțiile totemismului (incestul și uciderea totemului) reprezintă cele două dorințe inconștiente centrale ale conflictului oedipic. . În această lucrare Freud concluzionează că complexul lui Oedip este condiția centrală a totemismului, deci universal și fondator al culturii în fiecare societate umană.

Freud articulează complexul Oedip cu complexul de castrare care este reacția la intimidarea sexuală sau îndepărtarea practicii sexuale în timpul copilăriei timpurii. Complexul de castrare este rezultatul introducerii normei, interzicerii introduse de figura paternă.

Amenințarea cu castrarea (la bărbați) sau ideea de a fi fost castrată (la femei) va deschide calea către mecanismul de reprimare a sexualității timpurii și apoi va permite o alegere sau un obiect exogam în adolescență.

Astfel, după acţiunea de represiune (mecanismul de apărare), la nevrotic va apărea instituţia unei agenţii psihice foarte importante: supraeul. Această instanţă va produce o ordine psihică şi o va face prin introducerea normei sociale; o normă care se atribuie şi figurii tatălui. Această introiecție a legii va permite copilului să înceapă să-și ordoneze lumea interioară ținând cont de dorințele și cererile externe .

Funcțiile complexului Oedip

Complexul Oedip este un pilon fundamental al teoriei psihanalitice. Freud i-a atribuit diferite funcții:

Descoperirea unui obiect amoros care derivă din rezolvarea sentimentelor de ambivalență față de părinți.
Acceptarea legii interzicerii incestului.
Accesul la organele genitale ca persoană deja constituită: cu propriile atribute, caracteristici și caracteristici de personalitate.
Constituirea diferitelor instanțe psihice, în special cea a Supraeului ca urmare a asimilării autorității părintești.
Identificarea într-un ideal.
Acceptarea sexului cuiva.

După ceea ce am explicat, putem vedea că complexul lui Oedip pentru Freud face parte o relație triunghiulară formată din mamă, tată și fiu . In care rezolutia acestui triunghi va determina personalitatea copilului odata cu introducerea normei care va permite asimilarea unei ordini sociale si culturale.