
Uneori suntem invadați de o angoasă profundă, gâtul pare să fie strâns de un nod și mintea intră pe un drum fără ieșire. Simțim tristețe și neputință. În acele momente simțim că nu putem face nimic nici cu toată voia noastră bună. Nici măcar lacrimile nu au curajul să privească pe fereastră. Ce se întâmplă pentru că această explozie nu se întâmplă? De ce să nu plângem? Ați simțit vreodată amărăciunea lacrimilor nevărsate?
Sunt mulți oameni care, după ce au suferit o lovitură puternică, nu își pot elibera durerea. O experiență negativă ne poate zgudui atât de tare încât ne blochează, făcându-ne prizonierii suferinței și incapabili să ne exprimăm starea sufletească.
Amărăciunea lacrimilor nevărsate: ne-am dori strigăt dar nu putem. Am vrea să dăm cuvinte acestui sentiment care ne invadează dar nu suntem capabili. Problema este că disconfortul devine din ce în ce mai greoi . De parcă încetul cu încetul lacrimile nevărsate se înecau în noi. Să aprofundăm.
Aproape că am murit din cauza tuturor lacrimilor pe care nu le-am vărsat.
– Cavalerul în armură ruginită Robert Fisher -

Amărăciunea lacrimilor nevărsate: de ce nu pot să plâng?
Incapacitatea de a plânge poate avea diverse cauze, de la boală la blocaj emoțional. În primul rând, este deci important să excludem o problemă fizică.
De exemplu cel sindromul Sjögren este o boală autoimună în care glandele care produc lacrimi și saliva sunt distruse deși poate dăuna și altor părți ale corpului. Efectul acestei boli este uscăciunea ochilor și a gurii.
Înainte de a presupune că incapacitatea de a plânge se datorează unor probleme psihologice precum depresie ar fi o idee bună să întrebați medicul dumneavoastră.
Cauze psihologice
Odată ce cauza fizică a fost înlăturată, este timpul să explorezi universul psihologic . În orice caz, este bine să ținem cont că nu toți gestionăm problemele în același mod. Fiecare are propriul mod special de a face față realității, timpii de reacție personali și propriul set de strategii.
Deci vor fi cei care sunt capabili să elibereze emoțiile fără dificultate, cei care vor avea nevoie de mai mult timp pentru a le procesa și cei care dintr-un motiv oarecare rămân blocați ca o reacție.
Dacă problema are rădăcini psihologice, aceasta este de obicei legată de un management slab al emoțiilor. Este o reacție care poate fi limitată, dar uneori este un simptom al depresiei și al altor factori. Dacă incapacitatea de a plânge apare în timpul procesării a doliu iar dacă durează în timp ar putea indica o stare de doliu patologic.
Este important să ținem cont de ce înseamnă pentru fiecare dintre noi să plângă. Uneori, educația pe care am primit-o ne face să credem că un act de slăbiciune este negativ. De fapt, mulți au tendința de a reprima lacrimile de teamă să nu fie considerați fragili sau vulnerabili până când nu mai este necesar să le reprimați pentru că devine automat.
În alte cazuri, ceea ce blochează este frica de a intra în contact cu sine. În
Lacrimile vărsate sunt amare, dar cele mai amare sunt cele care nu sunt vărsate.
– proverb irlandez –
Eliberați emoțiile cu lacrimi
William Frey psihiatru de la Centrul Medical Saint Paul Ramsey asigură că lacrimile sunt la fel de necesare ca zâmbetele. Deși nu au puterea de a rezolva probleme, ei ameliorează tensiunea și tristețea, facilitează autocunoașterea și legătura cu ceilalți.
Lacrimile fac parte din noi, sunt un mecanism de apărare și de evacuare. Cu alte cuvinte o modalitate de a elibera tensiunea acumulată indiferent de situatie. Din acest motiv este important să ne permitem să le exprimăm.
Lauren Bylsman, cercetător la Universitatea din Pittsburgh, afirmă că plânsul ajută organismul să-și recupereze starea de homeostazie sau echilibru care fusese alterată.
Plânsul eliberează hormoni adrenalină și norepinefrină care sunt secretați în cantități excesive în situații stresante și care pot fi periculoase. Aceasta produce o stare de liniște și ușurare fiziologică, astfel încât corpul să se relaxeze.

Potrivit unui studiu realizat de biochimistul William H. Frey, lacrimile varsă într-o situație negativă sau dramatică ei eliberează endorfine prolactină potasiu clorură de magneziu si alte substante precum adrenocorticotropina si leucina-encefalina. Disconfortul fizic și emoțional este redus datorită senzației produse de această ieșire emoțională.
Tehnici de evacuare emoțională
Reprimarea lacrimilor sau a nu putea plânge favorizează acumularea de disconfort. Este ca și cum ai fi în derivă într-un ocean de suferință, fără nicio salvare sau pământ la vedere.
Cu toate acestea, ele există câteva strategii care ne pot ajuta să eliberăm tensiunea acumulată și în sfârșit să lase primele lacrimi să cadă.
Un gest de curaj împotriva amărăciunii lacrimilor nevărsate
Plansul este un gest eliberator si sanatos
Pe scurt, facilitează eliberarea emoțională și relaxează. În acest fel vom începe să ne simțim mai încrezători și vom putea evalua evenimentele dintr-o nouă perspectivă.
Lacrimile comunică și ele. Ei fac apel la empatia și sprijinul celorlalți. Ele apar atunci când cuvintele nu reușesc să descrie ceea ce revarsă din suflet atunci când nu suntem în stare să explicăm cum ne simțim din cauza intensității prea mari.
Plânsul nu este un semn de slăbiciune, ci de curaj. Curajul de a transmite profunzimea sentimentelor noastre. După cum a spus scriitorul american Washington Irving: Există ceva sacru în lacrimi. Ele nu sunt un semn de slăbiciune, ci de putere. Sunt mesageri ai durerii copleșitoare și ai iubirii de nedescris.
Lacrimile sunt sângele sufletului.
– Sfântul Augustin –