Ostracismul și excluziunea socială

Ostracismul este o formă de pedeapsă socială. Discriminarea rasială sau sexuală, convingerile sau valorile personale sunt exprimate prin prejudecăți. Puteți suferi ostracism și excluziune socială la locul de muncă sau în relațiile interpersonale. Orice respingere experimentată într-una dintre aceste situații poate avea consecințe grave pentru cei care o suferă.

Termenul de ostracism provine din greacă stridie o practică care printr-un vot a condamnat la exilare acei cetăţeni care reprezentau o ameninţare la adresa comunităţii. Astăzi este un fenomen care apare în urma consimțământului tacit și care poate fi arătat într-un mod voalat sau într-un mod deschis și explicit.

Nevoia de a aparține unui grup

Ființele umane au o mare nevoie de a aparține și de a se identifica cu un grup, chiar și cu unul mic. Afilierea cu alți oameni aduce multe beneficii psihologice și întărește identitatea noastră individuală și de grup.

Ființele umane au o natură socială, iar nevoia de apartenență își găsește rădăcinile în evoluție și instinctul de supraviețuire. Ostracismul și excluderea socială sunt amenințări la adresa sentimentului de apartenență și declanșează procese al căror studiu ne oferă informații surprinzătoare.

Relația dintre apartenența socială și Ego

În psihologie conceptul de ego a făcut obiectul a numeroase investigații și la fel de multe presupuneri. În gama largă de semnificații care i se atribuie, două dintre propunerile făcute de Leary și Tangney par să se refere la apartenența socială:

Conștiința de sine sau Eul conștient de sine.Este cel care înregistrează experiențele noastre, simte sentimentele noastre și gândește gândurile noastre. Este Eul datorită căruia suntem conștienți de noi înșine: Eul conștient. Auto-reglare.Eul este cel care execută și acționează. Este vorba despre capacitatea de a ne adapta comportamentul pentru a găsi locul în lume în care ne dorim să fim. Este regulatorul care ne permite să ne controlăm și să ne îndreptăm în mod conștient către sinele nostru ideal.

Din reflecții despre noi înșine și experiențele noastre ( conștientizarea de sine ) ne putem regla și adapta comportamentul în direcția dorită (autoreglare). Acesta este procesul prin care ne putem apropia de persoana care ne dorim să fim.

Când ne simțim respinși și suntem victime ale ostracismului sau excluziunii sociale, a privi în interiorul nostru și a reflecta asupra noastră (conștiința de sine) devine ceva extrem de neplăcut pe care preferăm să-l evităm. Fără aceste reflecții, autoreglementarea nu este posibilă. Aceasta implică o detașare între Sine și Eul ideal.

Efectele ostracismului și excluziunii sociale

Efectele și consecințele ostracismului și excluziunii sociale asupra indivizilor sunt multiple și se reflectă atât la nivel fizic, cât și psihologic. Fiecare dintre ele merită probabil un articol separat.

În 2009, Universitatea din California a descoperit legătura dintre respingerea socială și durerea fizică: the gena OPRM1 . Se știa că excluderea socială a activat zone ale creierului legate de stres, dar studii recente au arătat că ostracismul activează și unele zone asociate cu durerea fizică. În special porţiunea posterioară a insulei. Se crede că aceste descoperiri pot ajuta la explicarea bolilor precum fibromialgia.

Pe lângă consecințele negative asupra sănătății fizice, excluziunea socială determină subiectul să experimenteze o scădere a comportamentului prosocial care îl împiedică să încerce empatie . Sunt afectate și abilitățile cognitive și performanța intelectuală, în special operațiile cognitive care necesită atenție și control conștient. Excluziunea socială poate afecta, de asemenea, comportamentul emoțional și nivelurile de agresivitate ale unui individ.

Violența, excluziunea socială și autoreglementarea ego-ului

Cu ani în urmă, teoriile care încercau să explice relația dintre violență și excluziune socială susțineau că persoanele cu niveluri intelectuale scăzute au avut dificultăți de adaptare la viața socială. Această lipsă de adaptare ar fi crescut nivelurile de agresiune provocând comportament violent. Potrivit cercetătorilor din trecut, aceasta a fost una dintre cauzele care au dus la excluziunea socială.

Astăzi știm că procesul este diferit. Studiile lui Baumeister și Leary au arătat că alterarea autoreglării eului cauzată de ostracism și excluziune socială este unul dintre factorii care provoacă comportamentul violent și nu nivelul cultural al unui individ.

Cum să faci față respingerii sociale?

Persoanele cu o nevoie puternică de apartenență dezvoltă adesea comportamente antisociale după ce se confruntă cu respingerea. Dacă consideră că este un act nedrept față de ei, ei pot dezvolta comportamente reparatoare care tind să evite contactul social. Sau, dimpotrivă, ar putea adopta comportamente prosociale și au interes în crearea de noi relații.

Oamenii care au un ego conștient mai independent tind să prioritizeze obiectivele lor individuale și să acorde mai puțină atenție obiectivelor de grup. Respingerea socială experimentată de acești oameni poate produce o creștere a creativității lor.

Ostracismul și excluderea socială au consecințe negative și influențează aspecte fundamentale ale ego-ului. Când ești victima respingerii, este important să începem un proces de conștientizare de sine și să reflectăm asupra experiențelor și comportamentelor noastre. Odată făcut acest lucru, trebuie să ne autoreglam comportamentele pentru a crea oportunități de a stabili noi relații.