Mecanisme de apărare în nevroză și psihoză Ele protejează individul de anxietate sau de percepția pericolelor externe sau interne sau a factorilor de stres. Acţionează ca mediatori între răspunsul individului la conflictul emoţional şi factorii de stres interni sau externi.
Deși nevroza și psihoza coincid în unele ocazii, mecanismele care le controlează sunt diferite. Principala diferență dintre cei doi constă în relația lor cu realitatea și modul în care o construiesc. În nevroză, fantezia domnește ca răspuns la o fixare. Psihoza se bazează în schimb pe substituția completă pentru a restabili elementul inițial negat.
The
-Sigmund Freud-
Mecanisme de apărare specifice nevrozei
Represiune
Mecanism mediat Eul împiedică ca i gânduri care generează anxietate au acces la conștiință. Este mecanismul fundamental de apărare primordial pentru ca toți ceilalți să apară.
Dislocare
Înlocuirea adevăratei dorințe care provoacă anxietate și pe care o considerăm intolerabilă cu o alta mai acceptabilă și care nu generează anxietate. Acest mecanism explică de ce simți brusc o fobie față de ceva. De exemplu, dacă ne simțim murdari și ne este rușine să o spunem, ne exprimăm dezgustul printr-o fobie a gândacilor.
Mecanisme de apărare nevrotică bazate pe identificare
Identificare
Este un proces psihologic care constă în tendinta de a-si creste stima de sine prin adoptarea caracteristicilor unei persoane admirate.
Identificarea proiectivă
Mecanism descris de Melanie Kleim care se referă la fanteziile pentru care subiectul îşi prezintă persoana sau sine (în întregime sau parțial) în interiorul obiectului pentru a-l controla, a-l deteriora sau a-l poseda.
Identificarea la agresor printre mecanismele de apărare
Descris de Anna Freud și Ferenczi explică cum subiectul ia în sine unele caracteristici ale persoanei care îi provoacă angoasă. El trece astfel de la a fi individul amenințat la persoana care ameninta .
Proiecție
Mecanism prin care atribuiți propriile caracteristici nerecunoscute și care provoacă anxietate unei alte persoane sau obiect. Această apărare este prezentă în psihoză, nevroză și perversiune.
Introiecție
Mecanism descris de Ferenczi care consta in a-si atribui caracteristicile altora fara ca acestea sa fie elaborate si adaptate la sine. De exemplu, o persoană deprimată poate adopta atitudinile și placerile unei alte persoane.
Forma sănătoasă a acestui mecanism ar fi identificarea, care constă în încorporarea în sine a caracteristicilor dezirabile ale altei persoane. L’ introiecție ar fi mai degrabă ca să le înghiți fără a le digera rezultând a sine neintegrat.
Mecanisme de apărare bazate pe transformarea pulsiunii
Antrenament reactiv
Mecanism prin care gândurile inacceptabile sunt reprimate și exprimate prin contrariile lor. Acest mecanism de apărare ar explica mania care ascunde o depresie reprimată.
Instruire de înlocuire/înlocuire
Mecanism prin care un obiect libidinos este reprimat și înlocuit cu altul mai acceptabil și mai conștient. Astfel, în termeni ascunși se poate satisface plăcerea interzisă. De exemplu, o persoană care încearcă repulsie pentru partenerul cuiva dar nu poate accepta reprimă această emoție și o exprimă sub forma unei reacții alergice.
Sublimarea
Mecanism care urmărește înlocuirea unui obiect sau activitate inacceptabilă cu altul de valoare socială sau etică superioară.
Intelectualizarea
Individul încearcă să găsească o formulă discursivă pentru conflictele și emoțiile sale pentru a le controla. Izolarea emoțională care însoțește de obicei un eveniment dureros este combinată cu o explicație rațională.
Raționalizarea
Constă în justificarea rațională a gândurilor sau comportamentelor care provoacă anxietate. Se deosebește de intelectualizare pentru că ocupă un loc distinct. Nu presupune evitarea sistematică a afectelor, ci le atribuie motivații mai plauzibile și veridice, dându-le o justificare rațională sau ideală.
Mecanisme de apărare în care pulsul este reprimat sau mascat
Izolare
Mecanism prin care un eveniment neplăcut este separat de agentul cauzator ramanand astfel prezent la nivel constient dar lipsit de orice legatura asociativa. De exemplu, un copil care suferă de anxietate pentru că a fost victima unui abuz, dar nu poate vedea relația dintre cele două lucruri.
Antrenament pentru angajament
Se compune din deformarea a ceea ce este reprimat care se poate manifesta în trei moduri: prin vise în simptomatologie sau prin anumite producţii artistice.
Anulare/anulare retroactivă
Potrivit lui Freud este un proces activ care constă în desfacerea a ceea ce s-a făcut. Individul încearcă să șteargă un gând sau un act.
Transformarea (a unui instinct) în opus
Ea constă în transformarea scopului pulsiunii în opusul său. Scopul unității este transformat, nu obiectul prin care este satisfăcut. De exemplu, dacă partenerul meu mă abandonează, dragostea pe care am simțit-o pentru el se transformă în ură. Persoana față de care am simțit cândva dragoste trezește acum ura în mine. Unitatea este transformată, dar obiectul (fostul meu partener) nu este.
Mecanisme de apărare specifice psihozei
Negare sau negare
După Freud acest mecanism constă în elimina o reprezentare neplacuta prin nestergerea (anularea) si nici prin respingerea apartenentei ei la individ (negarea) ci mai degrabă negând însăși realitatea percepției legată de această reprezentare.
Împărțirea ego-ului între mecanismele de apărare
Este un mecanism de apărare psihotică împotriva anxietății legate de moarte și disociere. O parte a ego-ului rămâne în contact operațional cu realitatea care nu deranjează. L’ altă parte a ego-ului pierde orice contact cu această realitate respingând toate aspectele prea supărătoare și reconstruind, dacă este cazul, o realitate nouă, mai liniștitoare și mai dorită (prin delir).
Dublarea imaginii
Este mecanismul stărilor limită care luptă împotriva anxietății pierderii obiectelor și separă reprezentările nedorite. De exemplu, un individ care proiectează partea negativă a realității sale în exterior, dar fără a pierde contactul cu ea. Despărțirea nu implică, așadar, o pierdere a contactului cu realitatea.
Înlăturarea sau excluderea silită printre mecanismele de apărare
Termenul de excludere adoptat de Lacan pentru a se referi la excludere presupune respingerea semnificantului primordial în constituirea copilului ca individ separat de mamă. Aceasta condamnă copilul să nu se constituie ca subiect în cadrul universului lingvistic preexistent și îl predispune la psihoză.
Mecanismele de apărare sunt împărțite în diferite grupuri legate de nivelurile de funcționare defensivă. În nevroză aceste mecanisme de apărare acționează ca protectori în fața unei realități care nu poate fi tolerată deși o legătură cu acesta persistă.
În psihoză, însă, realitatea tulburătoare nu este tolerată în niciun fel iar mecanismele de apărare lasă persoana în contact exclusiv cu realitatea dorită sau imaginată, făcându-l să piardă contactul cu realitatea tulburătoare pentru a-și regăsi stabilitatea emoțiilor. Uneori, stabilitatea emoțională este obținută prin iluzii.
