Șantajul emoțional este, din păcate, o practică comună în educația multor copii.
Șantajul emoțional la copii este o formă tentantă de manipulare. Șantajul este un comportament învățat, așa că chiar și cei mai mici pot învăța să-l folosească. Pe de altă parte, rar ia naștere dintr-o alegere conștientă și totuși continuă să fie folosită datorită eficacității găsite de primele câteva ori.
Sunt mii de articole online care vorbesc despre șantajul emoțional la copii, cel al copiilor față de adulți, crizele de furie, accesele de furie și amenințările copiilor de a obține ceea ce își doresc. Acesta este un comportament învățat care îşi are originea acasă în momentul i părinţi spun fraze de genul Dacă nu iei o notă bună nu te voi mai iubi Dacă ești obraznic Moș Crăciun nu-ți aduce cadouri Dacă nu-ți faci ordine în dormitor nu-ți mai cumpărăm jucării etc...
Pentru a manipula eficient oamenii, este necesar să-i convingi pe toți că nimeni nu îi manipulează.
-John Kenneth Galbraith-
De ce recurgem la șantaj emoțional?
De multe ori recurgem la șantaj emoțional pentru că este capabil să ne dea înapoi acea putere pe care altfel nu o putem recupera și să-i facă pe copii să se supună fără să protesteze.
Dar să ne oprim și să ne gândim o secundă... controlul nu este sinonim cu educația. A le spune copiilor ce să facă, cum să facă și a-i amenința dacă nu o fac imediat le minimizează abilitățile de decizie, creând condițiile perfecte pentru ca aceștia să se răzvrătească și să nu-și poată atinge propria independență.
Apelează la şantaj emoțional cu copiii se poate dovedi a fi cel mai prost remediu pentru nesiguranța noastră ca părinți, una dintre cele mai proaste moduri de a ne proteja de numeroasele întrebări ale celor mici.
Folosește șantajul moral cu copiii poate această strategie se poate dovedi
Cuvintele au o putere ciudată. În mâini experte manipulate cu panache te închid. -Diane Setterfield-
Care sunt cauzele șantajului emoțional la copii?
Șantajul emoțional față de copii este o formă de manipulare care exclude orice posibilitate de alegere. Poate că ne vor asculta, dar probabil că această strategie își va pierde în curând eficacitatea și se va întoarce înapoi. Pe de altă parte, este încă șantaj, o strategie din care cu greu poate apărea ceva pozitiv.
Într-adevăr este posibil ca copiii dezvoltă un resentiment pentru care nu pot explica manipulați-le mult mai devreme decât ne place să credem. Și nimănui nu-i place să fie manipulat, nu? Tocmai din acest motiv pot începe să considere persoanele care îi șantajează drept o amenințare, indivizi cu care nu vor să aibă nimic de-a face pentru că nu le transmit sentimente pozitive.
Indiferent de asta, mulți părinți folosesc șantajul emoțional cu cei mici pentru a obține demonstrații de afecțiune. O afecţiune care, chiar dacă există, va fi slăbită tocmai de această strategie. De asemenea, copiii încep în curând să o folosească în avantajul lor, crezând că este o strategie validă, deoarece au învățat-o de la îngrijitorii lor. Acest lucru va face dificilă stabilirea unor relații care nu sunt superficiale sau instrumentale.
Cuvântul motivație este adesea confundat cu manipulare. Motivația apare atunci când îi convingeți pe alții să ia măsuri în propriul interes. Manipularea înseamnă a-i convinge pe alții să ia măsuri în interesul tău.
-Zig Zags-
De ce este inutil șantajul?
De cele mai multe ori șantajul se dovedește a fi inutil pentru că se bazează pe amenințări care nu se vor concretiza (niciun părinte nu va înceta să-și iubească copilul doar pentru că nu și-a aranjat dormitorul). Psihologii au demonstrat (și au încercat să-i facă pe părinți să înțeleagă cu mai mult sau mai puțin succes) că aceste amenințări au picioare scurte și un final foarte trist.
Este putin probabil ca copilul sa inteleaga ca este mai bine sa aiba un dormitor ordonat pentru ca astfel iti va fi mai usor sa-l cureti si sa gasesti ceea ce cauta. Cu greu va înțelege că spălatul pe dinți, oricât de enervant ar părea, este important pentru dinți. ŞI
Șantajul nu îi învață pe copiii noștri rezolva probleme sau să acţioneze într-un anumit fel pentru că este corect sau pentru că vor. Ei își modifică comportamentul momentan și doar aparent fără a produce o schimbare reală sau dezvoltarea unei motivații interne de durată. Mai mult, atunci când șantajăm și apoi nu respectăm amenințarea, dacă copilul nu se supune ne pierdem credibilitatea în ochii lui.
Copiii trebuie învățați să gândească, nu ce să gândească.
- Margaret Mead
Care sunt alternativele la șantaj?
Dacă vrem ca copiii noștri să facă ceva mai ales când sunt foarte mici este de preferat să-i ajutați și să-i însoțiți decât da ordine în timp ce stăm pe canapea. Dacă sunt deja mari, cel mai bun mod de a-i determina să facă ceea ce ne dorim este să dăm un exemplu. Copiii noștri nu sunt roboți care urmează comenzile instantaneu așa că este probabil să fie necesar să repetă lucrurile de mai multe ori înainte de a le face și ca ezitarea lor să nu fie dictată de lene sau de dorința de a ne face nervoși. Pur și simplu au un ritm diferit și în majoritatea cazurilor nu îl observăm, dar învață.
O altă strategie mult mai valabilă este cea a negocierii, trebuie să le propui celor mici diverse variante și să asculți ce au de spus. Atunci când dorim ca ei să facă ceva, în primul rând trebuie să ne întrebăm dacă acest ceva satisface nevoile lor sau ale noastre; atunci este bine să propunem alternative, să acordăm timp și mai presus de toate explicații cu privire la motivul pentru care dorim ca ei să se comporte în acest fel anume. Totuși, dacă este ceva care se referă direct la viitorul și bunăstarea lor, cea mai eficientă strategie este de a explica beneficiile.
Dacă lăsăm deoparte șantajul educaţie dintre copiii noștri ne-am da seama că până la urmă ei aleg aproape întotdeauna din propria voință comportamentele care sunt cele mai avantajoase pentru ei și cei din jur. Dacă le permitem să fie inteligenți, vor avea ocazia să devină inteligenți. Poate că vom obosi mai mult, va trebui să ne înțelegem și să fim mai prezenți în procesul lor educațional dar ei vor dezvolta o autonomie mai mare, o mai bună stimă de sine și mai presus de toate simțul datoriei. Merită, nu-i așa?
Nu-ți cruța copiii de greutățile vieții; mai degrabă învață-i să le depășească.
-Louis Pasteur-
