În situații critice, creierul răspunde diferit decât de obicei activarea unui sistem neuronal cu răspuns ultra-rapid. Prin urmare, pune în mișcare o serie de răspunsuri comportamentale și hormonale care au ca scop final supraviețuirea. Acest mod de funcționare este înnăscut și diferit de cel pe care îl folosim în mod conștient.
Creierul nostru are sarcina de a verifica dacă tot ceea ce facem are succes. Dintre toate, este organul cel mai responsabil pentru dinamica fiziologică și comportamentală. În multe circumstanțe funcționează într-un mod conștient și procedural (adică activează funcții deja învățate, cum ar fi mersul sau vorbirea).
Cu toate acestea, această metodă nu este singura disponibilă pentru noi. În situatii critice în care este detectat un risc sau amenințare la adresa vieții, creierul se bazează pe alte rețele neuronale responsabile de sistemul de supraviețuire. Creierul este antrenat să lua decizii imediat în fața unui pericol iminent.
Avem o organizare de rețele neuronale concepute să acționeze ca un sistem de alarmă. Acest sistem este cel care preia comanda în situații critice. Evident că nu este perfect și uneori ne poate împinge să luăm o decizie greșită sau să calibrăm prost răspunsul .
Să vedem cum funcționează creierul în situații critice și la ce consecințe poate duce activarea sistemului de alarmă și supraviețuire.
Creierul nostru este întotdeauna gata să ia decizii imediate atunci când se confruntă cu o situație interpretată ca un pericol iminent.
Sistemul limbic al creierului: butonul de alarmă
Creierul este echipat cu un sistem neuronal care are sarcina de a procesa emoțiile și răspunsurile legate de frică și anxietate. Acesta este sistemul limbic situat în lobul temporal . Există o structură special dedicată identificării și interpretării pericolului: the amigdala . Amigdala este conectată la diferite zone ale creierului și poate iniția reacții rapide și eficiente.
Practic, toate mamiferele sunt echipate cu o reacție instinctivă zbor-luptă-paralizie atunci când se confruntă cu stimuli periculoși. Această reacție este declanșată de amigdala. Butonul de alarmă poate fi activat în mod conștient atunci când percepem un pericol grav sau inconștient prin intermediul unei comenzi rapide pe creier. Cu alte cuvinte, este posibil ca înainte să ne dăm seama sistemul de supraviețuire să fi fost activat și ca amigdala să fi inițiat deja o serie de răspunsuri.
Posibilele răspunsuri ale creierului la situații critice
Primul lucru pe care îl poate face creierul este să dea comanda de evadare. Aceasta este o ordine puțin discutabilă: the Răspunsul prin urmare ar putea înrăutăți situația deoarece este o decizie instinctivă care nu ține cont de posibilele consecințe.
Scurgere
Funcția evadării este simplul instinct de a se îndepărta în căutarea unui refugiu sau ajutor . Într-o situație critică, evadarea nu este întotdeauna în avantajul nostru și poate să nu evalueze posibilele pericole. De exemplu, am putea decide să traversăm strada fără să ne uităm sau să sărim de pe un balcon fără să ținem cont de înălțime.
Lupta
Un alt răspuns posibil este lupta ( luptă în engleză) adică încercarea uneori extremă de a elimina stimulul periculos. Când cel sistem simpatic se activează în răspunsul de luptă, nivelul de adrenalină din sânge crește, generând o reacție acută de stres. Muschii devin mai rezistenti, pielea devine mai putin sensibila, plamanii devin mai incapatori. Toate acestea se traduc într-o mai mare forță și rezistență.
Paralizie
A treia posibilitate este paralizie o congelare adică pierderea capacității de reacție și încercarea de a ascunde impotența. Paralizia – ca răspuns – speră ca amenințarea să treacă fără să observăm prezența noastră . În același timp, este important să ne amintim că atunci când acest răspuns este activat pierdem controlul asupra sistemului locomotor (responsabil de mișcarea mușchilor) și, prin urmare, rămânem imobili.
În acest fel creierul se bucură de situațiile de urgență un sistem de supraviețuire care este activat ultra-rapid și inconștient . O chestiune de câteva milisecunde care ne determină uneori să dăm un răspuns nefericit. De fapt, de multe ori răspunsul în sine este cel care crește pericolul. Acesta este motivul pentru care există o categorie mare de profesii pregătite să acționeze în situații de urgență.
Creierul este echipat cu un sistem de supraviețuire pentru situații critice care este activat ultrarapid și inconștient. O chestiune de câteva milisecunde care ne determină uneori să dăm un răspuns necalibrat situației.
Activarea sistemului de alarmă și supraviețuire: ce consecințe?
Consecința sigură și imediată odată ce situația critică a trecut este epuizarea fizică și emoțională . Această stare extremă de oboseală este rezultatul uzurii și poate dura mai mult de o zi. În unele cazuri, poate persista în ciuda somnului sau odihnei. Acest lucru se întâmplă deoarece toate resursele neuronale și fizice au fost alocate supraviețuirii și depășirii situației critice. Ultima fază este deci recuperarea energiei pierdute.
În plus față de oboseală o alta consecinta este urma pe care situatia o lasa in memoria noastra. Acest lucru se întâmplă deoarece amigdala și hipocampul (structura responsabilă pentru fixarea de noi informații și crearea de amintiri) lucrează împreună. Amigdala activează atât de intens hipocampul încât lasă o impresie puternică asupra memoriei. Din acest motiv, ne amintim în general situațiile critice de-a lungul vieții noastre și cu o mulțime de detalii.
O consecință extremă a activării creierului în situații critice este tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) . Această condiție se dezvoltă atunci când există un nivel foarte ridicat de activare fizică și când emoția dominantă este frica.
Acest sindrom care necesită psihoterapie țintită este caracterizat de flashback-uri la momente grozave tristeţe și percepția constantă a unei amenințări în mediul înconjurător.
În cele din urmă, este important să ne amintim că creierul poate învăța să răspundă mai adaptativ la situațiile periculoase sau critice. Instruirea, protocoalele de utilizare în situații de urgență și strategiile de autoapărare sunt elemente cheie care ne pot îmbunătăți răspunsul.
