
Cu toții avem o anumită frică care ne împiedică să acționăm: printre multe altele, să fii părăsit de partenerul tău, să-ți pierzi locul de muncă sau să ai un accident. Le sunt supuse indirect o serie de atitudini care mențin frica de a acționa vie și prezentă.
Când ne temem de ceva, ajungem să-l atragem într-un fel sau altul. De exemplu, dacă ne temem să fim abandonați de cineva, vom găsi prieteni sau parteneri care ne vor face continuu să retrăim sentimentul de abandon.
Doar gândul la manifestarea celor mai profunde temeri ale noastre ne poate paraliza sau ne poate face să credem că ne-am născut cu ghinion. De aici vine frica de a acţiona si sa merg mai departe pentru a ieși din situația în care frica și nesiguranța ne controlează viața.
Anticiparea evenimentelor și teama de a acționa
A trăi în frică înseamnă a anticipa evenimentele . În acest sens să ne imaginăm ce se poate întâmpla cu noi în viitor . Ajungem prin a ne gândi la lucruri de genul că știu că această slujbă nu va dura mult. În cele din urmă, va găsi pe cineva care îi place mai mult decât mine sau nu voi putea să fac asta singură. Nu va funcționa niciodată.
Dacă crezi că știi deja totul, nu ai învățat nimic.
-Alfredo Vela-

Cu toate aceste premise este foarte greu să poți acționa. Cea mai rea consecință este că putem ajunge ne simțim blocați din cauza limitelor pe care ni le-am impus. Bariere pe care le-am ridicat de-a lungul timpului până la a le face ale noastre zona de confort
A trăi într-o frică constantă este o percepție personală. Nu este real. Emitem ipoteze și încercăm să ne imaginăm ce s-ar putea întâmpla cu noi dacă am lua anumite decizii sau ce s-ar întâmpla dacă am părăsi zona noastră de confort. Dar acest lucru nu poate avea niciodată un rezultat fericit, deoarece ne conduce să ne aventurăm în teritorii pline de nesiguranțe care abia așteaptă să se manifeste pentru a ne da dreptate.
Acțiunea este cheia
Acțiunea este cheia . De la lucruri de bază, cum ar fi să decidem ce vrem să studiem, până la ce profesie vrem să urmăm în viață sau dacă vrem sau nu un partener. Pentru că dacă ne este atât de frică și ne este atât de greu să luăm decizii acum, cum am putea face asta când nu avem altă opțiune?
Acesta este momentul în care facem cele mai mari greșeli. Aşteptarea până în ultimul moment pentru a lua o decizie ne poate determina să alegem prost. De asemenea, prea multă frică de a acționa ne poate determina să lăsăm sarcina în seama altora să ia măsuri deciziilor pentru noi. Și aceasta este o greșeală gravă.
Dacă ne recunoaștem în aceste caracteristici și în dificultatea de a lua măsuri, ar trebui să le recunoaștem și pe ale noastre încercare constantă de a avea totul sub control . Ni se pare ceva necesar. Oricum, oricât de mult ne-am dori, este complet imposibil.

Imaginați-vă că ajungeți la serviciu într-o dimineață și descoperiți că ați fost concediat fără avertisment. Nu am ști cum să acționăm sau ce să facem. La fel s-ar întâmpla dacă într-o zi partenerul nostru ne-ar spune că nu mai vrea să fie cu noi. Pentru persoanele care au dificultăți în a decide și a lua măsuri surprizele nu vor fi niciodată binevenite.
Atenție la situațiile neașteptate. Ele conțin adesea mari oportunități.
-Joseph Pulitzer-
Dar chiar și atunci când rămânem nemișcați și în siguranță în zona noastră de confort se întâmplă ceva. Încetul cu încetul, acea frică care ne ține în strânsoarea ei începe să ne consume din interior. O putem observa în îndoielile care ne asaltează constant sau în nesiguranțe care ne împiedică să realizăm orice fel de succes chiar dacă am avea toate acreditările pentru a-l obține.
Concluzii
Acționarea este esențială pentru a putea trăi așa cum ne dorim și pentru a-i împiedica pe alții să preia controlul asupra vieții noastre . Cu toții avem temeri, dar le putem și depăși. Mai mult, în loc să le permitem să ne limiteze, le putem folosi în avantajul nostru. Ca? Folosind aceeași putere pe care o au ei în a ne face să tremurăm, să ne îndoim și să vrem să evadăm pentru a ne împinge să acționăm.
Permițându-ne să decidem fără prioritizare temeri în mintea noastră. Pentru că ei pot avea putere doar până când începem să acționăm.