Nevroza de război: tulburare de stres post traumatic

În 1980, termenul de tulburare de stres posttraumatic (PTSD) a fost inventat din terminologia psihiatrică și inclus în clasificarea de diagnostic a Asociației Americane de Psihiatrie (DSM-III). Până atunci Au existat multe definiții și categorii de diagnostic propuse pentru nevroza de război .

În timpul Primului Război Mondial s-a vorbit despre febra tranșeelor ​​pentru a încerca să explice anomaliile asociate stresului de luptă. În al Doilea Război Mondial a fost adoptat termenul de nevroză traumatică de război.

În timpul războiului din Vietnam termenul sa schimbat de la o reacție severă la stres la o tulburare de adaptare a vieții adulte. Și după acest conflict a fost numit sindromul Vietnam. Tocmai pe baza acestui război și din cauza presiunii sociale acest concept a ajuns să fie redefinit ca tulburare de stres post traumatic (PTSD), devenind una dintre principalele condiții de diagnostic din grupa tulburărilor de anxietate. În context militar ne vom referi la PTSD ca sinonim cu nevroza de război.

Definiția și originea nevrozei de război sau PTSD

Toată lumea se confruntă cu situații stresante sau traumatice. În acest sens, atunci când circumstanțele stresante sunt de o natură și intensitate deosebite, se creează un dezechilibru brusc și absolut în structura psihică împreună cu un blocaj în capacitatea de adaptare și apărare împotriva mediului. Adică situația ajunge să depășească individul în toate aspectele, făcându-l incapabil să reacționeze adaptativ. În acel moment stresul traumatic prinde contur.

Cauzele nevrozei de război sau PTSD sunt toate experiențele sau circumstanțele de mediu care ar putea provoca traume psihologice. Acest sindrom se dezvoltă de obicei ca urmare a expunerii la factori de stres care amenință grav integritatea mentală și fizică a individului. La aceasta trebuie să adăugăm percepția subiectivă a fricii din partea persoanei și atribuirea acesteia de incapacitate personală de a face față acestei situații.

Intensitatea traumei și severitatea acesteia.Nivelul de pericol care amenință integritatea vieții subiectului, sănătatea fizică și psihică și identitatea acestuia.
• Nivelul de expunere, implicare și apropiere a subiectului de evenimentul traumatic.
Reapariția situațiilor traumatice. Prezența constantă a factorului de strestestează rezistența și capacitatea de adaptare a persoanei până la stimularea dezvoltării nevrozei de război.
• Tipul de traumă la care este expusă persoana.

Simptomele nevrozei de război

Depresie anxioasă sentimentul de vinovăție deznădejdea sunt unele dintre cele mai comune simptome ale acestei tulburări. Cele mai caracteristice simptome pot fi împărțite în patru grupuri mari:

Retrăirea evenimentului: flashback-uri și coșmaruri

Retrăirea a ceea ce s-a întâmplat de mai multe ori este foarte comună. Emoțiile și senzațiile fizice pot fi la fel de reale ca prima dată. Orice eveniment zilnic poate declanșa flashback-uri, mai ales dacă este asociat cu evenimentul traumatic. O modalitate de a face față durerii este să refuzi să simți ceva și să hiberezi emoțional pentru a nu suferi.

A sta în atenție este una dintre trăsăturile nevrozei de război

Individul se simte într-o stare constantă de alertă defensivă în pericol constant. Această stare este cunoscută sub numele de hipervigilență.

Modificări ale abilităților cognitive, dispoziției și comportamentului

Persoana angajează o atitudine foarte negativă mai ales faţă de ceea ce o înconjoară şi faţă de ea însăşi. Manifestă vinovăție și incapacitatea de a experimenta emoții sau sentimente pozitive. Este posibil ca comportamentul lui să devină agresiv și violent, ușor iritabil și să manifeste atitudini imprudente și nesăbuite.

Stresul post traumatic în armată

Printre soldați există o serie de factori care interferează cu nevroza de război și sunt asociați cu aceasta din urmă. Acestea sunt elemente care în multe cazuri intensifică simptomele și îngreunează intervenția clinică.

• Pregătirea militară care îi menține în formă hipervigilență si care le face foarte periculoase in cazul unei atitudini violente.

• Dificultăţi relaţionale de autoritate cu superiorii. Aceasta se poate datora lipsei de acceptare a unei modificări a figurii de autoritate sau lipsei de respect față de acesta din urmă care, potrivit acestuia, nu are experiența pe care militarul o consideră necesară pentru ocuparea postului.

• Întoarcerea acasă. În această fază, apar sentimente de abandon, vinovăție și disperare. Mulți militari simt că nu mai fac parte din viața lor. Ei pot ajunge la simte vinovat sau ghinionist să fi supraviețuit războiului și tovarășilor lor.

• Amintirile sângeroase ale conflictului. Amintiri din situațiile atroce în care s-au trezit implicați.

Intervenție clinică pentru nevroza de război

Intervenția în context militar pentru nevroza de război sau PTSD este mai eficientă dacă începe imediat după evenimentul traumatic. Acest lucru ajută la reducerea disconfortului și a complicațiilor care pot apărea. O tehnică larg utilizată în acest sens este debriefing-ul utilă pentru integrarea și conștientizarea evenimentelor traumatice trăite de grup.

Un alt instrument foarte important este psihoeducatia cu care sa previi simptomele. Psihoterapia preventivă este un instrument foarte pozitiv pentru pregătirea soldaților pentru emoțiile pe care le pot întâlni.

În fine, elementul prioritar atunci când se intervine la nivel psihoterapeutic este adaptarea terapiei la situația fiecărui pacient. Poate fi aplicat individual sau în sesiuni de grup; acestea din urmă sunt foarte eficiente atunci când grupurile sunt deosebit de omogene.