Terapie de cuplu și abordare integrativă

Potrivit lui Riva (2012) Terapia integrativă de cuplu face parte din terapiile de a treia generație . Această abordare pune accent pe experiențele private (emoții și gânduri), acceptare și atenție.

De asemenea, acordă o atenție deosebită analizei funcționale a comportamentului ca etalon de evaluare a problemelor, ținând cont de contextul în care apar precedente și consecințe ale conduitei anormale, precum și de istoria personală a persoanelor implicate.

După cum subliniază Cordova (2002), aceasta terapie de cuplu este definit ca integrator deoarece integrează tehnici de acceptare și cele ale terapiei comportamentale de cuplu.

De la terapia de cuplu comportamentală tradițională la terapia integrativă

Terapie integrativă de cuplu răspunde unei evoluţii a terapiei comportamentale tradiţionale

Studiile evidențiază că este o terapie diferită de terapia comportamentală tradițională și că mecanismele de schimbare face-l mai potrivit pentru tratamentul de probleme de cuplu.

Acceptarea a ceea ce s-a întâmplat este primul pas pentru a depăși consecințele oricărei nenorociri.

-William James-

Terapia integrativă de cuplu ca terapie de a treia generație

Acceptare

The tehnici de acceptare sunt aplicate pentru a ajuta cuplurile să se adapteze la diferențele lor, astfel încât acestea să nu devină o sursă de conflict cronic . Principalele strategii care trebuie aplicate conform Dimidjan Martell și Christense (2008) sunt următoarele:

Unire empatică.Obiectivul este de a limita comportamentele negative ale cuplului și pentru a realiza acest lucru, pacienții sunt rugați să exprime durerea cauzată de aceste comportamente fără a face acuzații sau blama, ci pur și simplu exprimându-și sentimentele soțului sau partenerului. emoții pe care comportamentul lui l-a declanşat.

Detașament unificat.Obiectivul este de a conduce cuplul să identifice interacțiunile din care rezultă atât frustrarea. Partenerii sunt conduși să observe problemele dintr-o altă perspectivă făcând o analiză profundă a aspectelor care încurajează comportamentele care despart cuplul și insistând să vorbească despre ele ca spectatori.

Toleranţă.Se aplică atunci când tehnicile anterioare nu funcționează. Terapeutul ajută cuplul să-și lărgească marjele de toleranță unul față de celălalt. Nu este vorba de a reveni la faza de idealizare a primelor etape ale îndrăgostirii ci de a dezvolta o analiză obiectivă și de a recupera aspectele pozitive ale partenerului.

Niciodată deasupra ta, niciodată sub tine, mereu lângă tine.

-Walter Winchell-

Mindfulness

The atenție este o tehnică modernă care se bazează pe abordări foarte vechi care își au rădăcinile în diverse religii și filosofii orientale și occidentale, deși budismul este cel care exercită principala influență asupra acestei tehnici. De fapt, se referă la atenție și conștientizare deplină a aici și acum fără a intra în meritele evaluărilor și judecăților.

Potrivit lui O'Kelly și Collard (2012), o relație trebuie să facă față diferitelor teste de-a lungul vieții. Cu această tehnică o mai bună capacitate de a gestiona aceste situaţii se realizează prin atenuarea efectelor pe care le declanşează în relaţia de cuplu ; de asemenea, permite persoanei să devină conștientă de modul în care se raportează la ceilalți pe baza unor stări emoționale concrete. În cele din urmă, ajută la îmbunătățirea autocontrolului.

În urma acestui model punctele forte spontane sunt valorificate

Studii privind terapia integrativă de cuplu

Jacobson Christensen Prințul Cordova și Eldridge (2000) compară terapie comportamentală cuplu cu terapie integrativă. Datele obţinute în urma acestui studiu indică faptul că participanții care au urmat terapie integrativă au arătat o satisfacție mai mare decât cuplurile care au urmat terapie comportamentală.

Date similare au fost, de asemenea, obținute dintr-un studiu ulterior realizat de Perissutti și Barraca. Pornind de la analiza a douăsprezece studii, au constatat o uşoară ameliorare la pacientii supusi terapiei integrative atat la sfarsitul tratamentului cat si dupa un anumit numar de ani. Cu toate acestea, aceiași autori au constatat că la cinci ani de la încheierea terapiei integrative și a terapiei comportamentale rezultatele obținute au fost foarte asemănătoare.

Dragostea nu este posesie, ci libertate.

-Rabindranath Tagore-

Pentru a incheia…

Această abordare combină tehnici de terapie cognitivă și strategii noi pentru a stimula acceptarea ajutându-te să-l cunoști mai profund pe al tău emoții și cele ale partenerului.

Această terapie ia în considerare subiectul este o ființă reactivă emoțional la diferitele comportamente ale partenerului; de aceea își propune să îmbunătățească încrederea, intimitatea și complicitate în cadrul cuplului.

Trebuie să ne gândim că atunci când ne confruntăm cu o acceptare mai mare suntem mai înclinați să implementăm schimbări pentru a ne îmbunătăți, a ne adapta celorlalți, a comunica mai clar și a rezolva conflictele.