Uneori nu pot face totul, nu pot, nu ajung acolo. Nu am destule mâini, ochi și timp pentru toată lumea și pentru toate... dar nu e nimic rău în asta. Acest lucru nu este relevant pentru că îl cunosc pe al meu limite iar a ști unde se termină posibilitățile mele este un lucru corect și sănătos. Înțelegerea că și eu am nevoie de mine și că am tot dreptul să pot spune că nu pot merge mai departe este esențială pentru a nu pierde firul vieții mele.
Poate părea ironic dar Dacă există o fază emoțională la care ajungem cu toții mai devreme sau mai târziu, este aceea de a ne simți obosit de oboseală. Aceasta este, fără îndoială, o experiență vitală copleșitoare: nu numai că devenim prizonierii unui corp care se simte sufocat, ci și două gânduri răspândite în capul nostru care țipă la unison. Primul nu face altceva decât să repete, nu te opri, acum ai atâtea lucruri de făcut, celălalt insistă necruțător să repete că mi-am epuizat toate puterile.
De ce s-a săturat omul când nu mai suportă? A vieții însăși. De plictiseală. De oboseala pe care o simti cand te uiti in oglinda dimineata
-Henning Mankell-
În aceste situații nu are rost să cânți melodia Let it Go din filmul de animație Frozen sau să desenezi mandale sau să-ți iei o seară liberă sau deconectați-vă de la toată lumea pentru câteva ore imaginându-ne că suntem singurii locuitori ai pământului singuri și fără cui să fim atenți. Acestea sunt doar remedii temporare pentru o rană foarte adâncă, anestezice care nu opresc sângerarea și care sunt greu de vindecat sau de vindecat.
Chiar dacă poate părea ciudat există oboseli care reflectă probleme ascunse, stres foarte debilitant și procese de anxietate. Faze în care ne împiedicăm de imposibilitatea aridă de a gândi clar și de a folosi strategiile potrivite pentru a face față unei stări de spirit care ne stinge vitalitatea făcându-ne să cădem la pământ.
Mă simt obosit să fiu obosit și sufocat de faptul că nu îmi pot asum responsabilitățile
Pentru a înțelege complexitatea acestor situații, iată un exemplu simplu la care să reflectăm. Carolina lucrează în fiecare zi de la 9:00 la 17:00. Când se termină ziua de muncă, are grijă de mama lui bolnavă Alzheimer . În fiecare lună, ea își rezervă o parte din salariu pentru a putea plăti un master pentru sora ei mai mică, deoarece soțul ei în prezent șomer nu poate face acest lucru. Carolina vrea ce e mai bun pentru toată lumea, vrea să aibă grijă de mama ei, să ofere un viitor surorii sale și să dea o imagine de normalitate cuplului.
Nivelul de epuizare fizică și psihică atins treptat de protagonistul exemplului nostru este extrem. Sunt zile în care se gândește la alte opțiuni, cum ar fi să plătească o persoană pentru a avea grijă de mama sa, dar știe că, făcând acest lucru, ar trebui să renunțe la banii necesari pentru a plăti masterul surorii sale.
Creierul lui caută constant alternative, iar lobii frontali care reflectă și analizează preiau controlul acestei activități. Cu toate acestea, atunci când nu reușesc să găsească soluțiile potrivite pentru momentele dificile, creierul primitiv intră în acțiune.
Atunci ne simțim imobilizați pe măsură ce chimia creierului nostru se schimbă iar mintea se transformă într-un labirint fără fundătură în care rămânem prinși în orice fac, va merge prost. Inima se accelerează, hormonii se modifică și frica preia. Acel ciclon intern care dărâmă totul la pământ copleșește și mintea și corpul, forțându-le într-o stare de activitate atât de intensă cu oboseală Că
Uneori nu putem face totul, dar nu e nimic rău în asta
Am atât de multe lucruri de făcut încât nu știu de unde să încep, dar dacă nu încep acum, va fi mai rău mai târziu. Șeful meu mă va certa dacă nu termin această sarcină. Îmi voi dezamăgi părinții dacă nu merg la ei în această seară... Dacă ne gândim la acestea și la alte fraze care ne colorează limba, ne vom da seama cum trăim înrădăcinați în conceptul că dacă nu o fac este posibil ca...
-Syd Barrett-
A trăi în această lume a presupunerilor asociate aproape întotdeauna cu gânduri catastrofale sufocă mintea și anihilează suflet . A recunoaște cu fermitate că nu poți face întotdeauna tot ce trebuie să faci este un principiu de sănătate și igienă emoțională pentru că cei care poartă totul pe umeri vor rămâne mai devreme sau mai târziu fără putere. De aceea vă propunem să reflectați pentru un moment asupra următoarelor dimensiuni. Suntem siguri că vă vor ajuta.
Obosit să fii obosit? E timpul pentru o schimbare
Chiar dacă ne este greu să recunoaștem asta, uneori cădem în propria noastră capcană. R A ne spune că putem face totul este o înclinație foarte periculoasă o greșeală care trebuie corectată prin integrarea unor modele de gândire mai motivante și care se respectă. Iată câteva:
- În fiecare zi, când te trezești, amintește-ți această frază simplă: dau tot ce este mai bun din mine având în vedere resursele pe care le am și starea fizică în care mă aflu.
- Evitați capcana în care cădem adesea cu limbajul sau gândirea noastră. Înlocuiește Nu o fac suficient de bine. Trebuie să muncesc din greu pentru a reuși totul cu Dau tot ce sunt mai bun de care sunt capabil în fiecare zi și în fiecare moment, fără să mă neglijez.
- Când te simți sufocat și simți că corpul tău nu poate merge mai departe, analizează-ți gândurile indiferent de nivelul tău de oboseală. Uneori propriile noastre gânduri negative Nu o pot face și orice aș face nu va face bine.
Nu în ultimul rând, este esențial să acordați atenție ritmurilor și rutinei zilnice. A-ți permite câteva momente de odihnă, a avea câteva ore pe zi doar pentru noi nu înseamnă că nu ne pasă mai puțin de ceilalți: este un echilibru sănătos și dă bunăstare.
De asemenea ai curajul de a-ti recunoaste cu voce tare limitele, neputand merge mai departe sau imposibilitatea de a-ti asuma mai mult responsabilitate nu implică nicio catastrofă Nu este sfârșitul lumii, stelele nu vor cădea din cer și nici florile nu vor putrezi...
Încearcă, pune în practică aceste sfaturi și vei descoperi că NIMIC rău nu se va întâmpla...
