Povestea călugărului și a negustorului ne vorbește despre un sat umil în care domnea armonia chiar dacă nu se poate spune că a fost belșug. Locuitorii erau amabili și trăiau cu un puternic simț al comunității. In apropiere se afla o manastire locuita de calugari foarte atenti la nevoile satului.
În mănăstire s-a semănat grâu, iar recolta în acel an a fost bună. Starețul îi ceruse unuia dintre călugării săi să pună deoparte niște saci de cereale și să-i ducă în sat cu o căruță. Călugării ar fi împărțit acea hrană pentru că numai împărtășind - se gândi starețul - se poate bucura cu bucurie de belșug.
Călugărul s-a ocupat cu promptitudine de sarcină cu cea mai mare grijă și a adunat multe mormane de cereale cu propriile sale mâini. Le-a pus pe rând pe cărucior . Când a terminat de încărcat, după ce a adăugat o cantitate enormă de saci, s-a gândit la bucuria satului de a-l vedea sosind.
Trecutul are un singur farmec: acela de a fi trecut.
-Oscar Wilde-
Călugărul și negustorul
A doua zi călugărul s-a trezit devreme să aducă grânele în ţară. A observat că căruciorul era foarte greu, dar nu a fost atent. Ceea ce conta era să le aduc cât mai mulți saci oamenilor din sat. A asigurat bine încărcătura și a legat de căruță cei mai tari trei cai din mănăstire.
Deci a luat drumul spre satul care era la cinci kilometri depărtare. Era o dimineață strălucitoare și călugărul a călătorit cu inima plină de bucurie gândindu-se la povara bună pe care o ducea. S-a emoționat doar gândindu-se la privirea tuturor acelor oameni nevoiași. Cu siguranță trecuse mult timp de când mâncarea nu mai era suficientă pentru toată lumea . Era absorbit de aceste gânduri când ceva i-a înspăimântat pe cei trei cai. Fără să știe cum a pierdut călugărul verifica a vehiculului și nu a putut să-l ia înapoi. Curând căruța s-a desprins și a început să se rostogolească pe deal.
Prin același loc trecea și un negustor în drum spre sat. Soarta avea să unească pe călugăr și pe negustor pentru totdeauna.
Greutatea unei nenorociri
Totul s-a întâmplat foarte repede. Călugărul nu știa cum dar căruța a alergat peste negustor. Când l-a văzut întins pe pământ într-o baltă de sânge, a alergat cu disperare să-l ajute, dar a fost inutil . Negustorul era deja mort. Din acel moment parcă călugărul și negustorul deveniseră, în mod magic, o singură persoană.
Nu a trecut mult până când unii săteni au venit în ajutor. Le-a dat grânul și s-a întors la mănăstire cu sufletul zdrobit. Din acea zi a început să-l vadă pe negustor peste tot. Dacă dormea, visa la asta. Când era treaz, nu făcea altceva decât să se gândească la el. Imaginea mortului îl bântuia.
I-a cerut apoi sfatul profesorului care i-a răspuns că nu poate continua să trăiască așa. A trebuit să ia decizia de a uita. Călugărul a spus că este imposibil pentru el. Se simțea vinovat pentru asta moarte pentru că dacă nu ar fi încărcat atât de mult căruciorul poate că ar fi putut să-l păstreze controlul.
Călugărul și negustorul: o lecție
Viața călugărului a continuat astfel câteva luni. Cu cât se gândea mai mult la asta nu se putea opri să simtă remuşcări groaznice cu atât se simţea mai vinovat. Stăpânul a fost cel care a luat în cele din urmă o decizie. A trimis după bărbat și i-a spus din nou că nu poate continua să trăiască așa.
Apoi i-a dat permisiunea să-și ia viața. Călugărul a fost surprins la început, dar și-a dat seama că, de fapt, nu mai avea de ales. Problema a fost însă că nu avea suficient curaj să se sinucidă . Maestrul l-a asigurat: s-ar fi îngrijit el însuşi tăindu-i capul cu sabia. Călugărul demisionat a acceptat.
Starețul a ascuțit bine sabia apoi l-a rugat pe călugăr să îngenuncheze și să-și sprijine capul pe o piatră mare. Bărbatul a ascultat. Stăpânul a ridicat brațul și călugărul a început să tremure și să transpire de groază . Stăpânul a coborât cu forță lama spre gâtul bărbatului, dar s-a oprit la câțiva milimetri de cap.
Călugărul era paralizat. Starețul l-a întrebat: Te-ai gândit la comerciant în ultimele minute? Nu, răspunse călugărul. M-am gândit la sabia care mi se va afunda în gât. Stăpânul i-a spus atunci: Vezi că mintea ta este capabilă să abandoneze a memorie proastă ? Dacă ai reușit o dată, o poți face din nou.
