Măștile pe care le purtăm: care este a ta?

Măștile pe care le purtăm sunt instrumente care servesc pentru a ne adapta circumstanțelor. Este una dintre modalitățile prin care avem de a ne reinventa și de a merge mai departe. Ne fac să ne simțim capabili de orice și țin departe ceea ce credem că ne poate dăuna.

Pe scurt, masca este un mecanism inconștient de apărare care încearcă să ne protejeze adevăratul sine de pericol. Este un echipament care ne permite să supraviețuim. Prin urmare, purtarea unei măști nu este neapărat rău.

În unele situații însă, masca pe care am ales-o nu are o funcție adaptativă ci exact invers. Măștile care se potrivesc permanent peste chipul nostru real au fost studiate pe larg în psihopatologie. Ele sunt numite ego de Psihologia gestaltilor și păstrări culturale în psihodramă.

Când trebuie să purtăm mască?

Învățăm să purtăm o mască de la o vârstă fragedă când ne dăm seama că în anumite circumstanțe nu ne putem purta așa cum ne-am dori dacă vrem să fim acceptați.

Înțelegem, de exemplu, că trebuie să controlăm frustrare sau mânia pentru a obține aprobarea părinților noștri. Sau că trebuie să fim răbdători și plăcuți cu colegii de clasă pentru a fi acceptați.

Masca trasează limitele relațiilor și rolurilor pe care va trebui să le asumăm în viață. Ne permite să reflectăm asupra impulsurilor noastre și să dezvoltăm abilități superioare precum empatia.

Ne bazăm pe aceste măști sau personaje interne chiar și în situații de nevoie. De exemplu, există masca unei persoane puternice, utilă în necazuri sau în momentele grele pe care le vom da drumul în sfârșit pentru a ne odihni de oboseală.

Măștile care ne însoțesc în viață

Învățăm să purtăm măști în copilărie și să le exploatăm până când murim. Unii sunt mântuirea noastră, alții osânda noastră. Să ne uităm la cele mai comune:

Băiatul bun. Copilul care a învățat să se comporte întotdeauna bine pentru a fi acceptat, căruia îi este greu stabiliți limite sau exprimați-vă părerea de teama dezaprobarii. Căutați afecțiunea printr-un comportament bun și util.

Războinicul. Acea mască care s-a format în cele mai grele bătălii ne-a permis să ieșim nevătămați din mari adversități. Ne face să uităm de frică și nehotărâre și ne permite să preluăm controlul.

Cei indiferenti.Personajul care rămâne impasibil indiferent de ce s-ar întâmpla. Se apără de amenințări ascunzându-și durerea.

Salvatorul. Salvarea tuturor este misiunea lui: un iubitor de cazuri disperate și responsabil pentru nenorocirile altora.

Victima. A învățat că viața este plină de nenorociri și că victimizarea Este singura modalitate de a obține afecțiune și atenție.

Cel dur. Mască tipică a celor mai sensibile persoane cărora le este teamă să fie rănite sau să pară vulnerabile. Confruntați cu această frică au învățat să pară lipsiți de emoție și chiar agresivi.

Cel veșnic fericit. Cei care au dificultăți în a accepta emoții precum tristețea, furia sau un sentiment de pierdere pretind că totul este bine cu un zâmbet amar. O modalitate de a scăpa de emoții.

Tipul amuzant. A învățat să ocolească emoțiile cu umor. Este o masca asemanatoare celei anterioare dar cine o poarta este si convins ca ceilalti nu il vor mai accepta daca ar lasa glumele deoparte si ar incepe sa se arate asa cum este.

Când măștile pe care le purtăm se lipesc

Toate măștile pe care le purtăm au ​​ceva în comun: ne permit să ne protejăm adevăratul sine de potențiale amenințări. Uneori le purtăm de atâta timp încât se lipesc de piele . Începem apoi să ne întrebăm dacă suntem cu adevărat așa; dacă masca face parte din esența noastră.

Când începem să ne punem aceste întrebări înseamnă că prețioasa noastră mască ne-a ținut companie prea mult timp. Și poate că acest rol este ceea ce rămâne din copil rănit care tânjește să fie iubit și considerat.

Măștile care ne protejau cândva – dar acum nu servesc la nimic – devin un mijloc de a ne deconecta de emoțiile noastre, de a ne îndepărta de adevăratele noastre dorințe și idealuri. Pierderea esenței și a conexiune emoțională ne poate duce într-o fundătură ; vom încerca să folosim aceeași mască iar și iar chiar dacă contextul

Unele măști pe care le purtăm ne străduim să scăpăm . De exemplu, cineva care poartă masca unui dur ar putea crede că ceilalți îl respectă tocmai pentru acest aspect și că l-ar putea abandona odată ce îi vor vedea vulnerabilitatea. Totuși, aceasta este o înșelăciune a minții.

Când interpretarea noastră zilnică este terminată, ne întoarcem acasă. Apoi, după îndepărtarea tuturor măștilor, ne putem privi în oglindă și ne putem conecta cu sinele nostru autentic. Să observăm cine suntem cu adevărat, zonele noastre de umbră și lumină; Să învățăm să ne iubim pe noi înșine înainte de a cere dragoste de la alții. Numai așa ne putem arăta lumii fața goală.