Nirvana este considerată o stare de eliberare de suferință o dukkha legată de ciclul nașterii și morții filozofiei Sramana. Este unul dintre cele mai importante concepte din budism, jainism și hinduism o condiție care poate fi atinsă numai prin practici sau tehnici spirituale.
Oricine ajunge în starea Nirvana este liber de orice suferinţă dar aceasta necesită un efort anevoios, o lungă călătorie spirituală care să vizeze eliberarea de orice legătură pământească.
Există, o, călugări, acea stare în care nu există pământ, nu există apă, nu există foc, nu există aer, nu există sferă a infinitului spațiului, nu există sferă a infinitului conștiinței, nu există sferă a neantului, nu există nici o sferă a percepției, nici a non-percepției, nici a acestei lumi, nici a altei lumi, nici a soarelui, nici a altei lumi. Aici, călugărilor, eu spun că nu se ajunge, nu se merge și nu se rămâne, nu este creștere, nu este descreștere. Nu este fix, nu este mobil, nu are suport. Acesta este tocmai sfârșitul suferinței.
– Siddhartha Gautama – (da: Budism. O introducere Klaus K. Klostermaier)
De ce este importantă starea Nirvana în budism?
Nirvana este o condiție de importanță supremă în budism, deoarece rupe ciclul samsarei care ne perpetuează starea de suferință prin reîncarnare și prin efectele karmei.
Starea Nirvana este echivalentă cu eliberarea absolută atunci când cineva iese din ciclul nașterea și moartea . Datoriile karmice sunt plătite pentru totdeauna și cineva rămâne purificat de orice fel de durere.
Este eliberarea finală dorită spre care tind cei care practică budismul, jainismul sau hinduismul. S-ar putea spune că Nirvana este o ușă către pace deplină nu mai sunt supuse unor factori externi.
Într-un sens mai larg, acest cuvânt este uneori folosit pentru a desemna pe cineva care a reușit să se autodepășească sau iese dintr-o situație deosebit de complicată. Orice circumstanță negativă sau emoție care generează disconfort intern este un obstacol în calea fericirii. Prin Nirvana ne eliberăm sufletul din această sclavie și găsim plinătatea existenței.
Cum se realizează eliberarea?
Calea către Nirvana este o călătorie individuală pentru a descoperi adevărul absolut și nu este un loc la care să fie atins. Pentru a atinge o stare de eliberare totală, este necesar să renunți la tot felul de atașamente și dorințe materiale. De fapt, atașamentul generează suferință.
O ființă este liberă atunci când învinge ceea ce îl ține legat, așa cum se întâmplă cu i sentimente negative . Apoi experimentezi un moment de beatitudine; nu va mai fi necesar ca ciclul vieții și al morții să continue pentru că toate datoriile karmei au fost plătite.
Cu toate acestea, nu poate fi definit ca Nirvana. A face acest lucru înseamnă a-l adapta la situația noastră lumească sau culturală. Realizarea ei necesită o cale meditativă care ne conduce să pătrundem profund în corpul și mintea strâns legate între ele.
Nirvana conform psihologiei
Din punct de vedere al psihologiei, Nirvana corespunde unuia stare de calm de conciliere cu noi înşine a abandonului conflictelor . O afecțiune în care lipsa tensiunii psihice nu duce la o scădere a reflexelor senzoriale ci mai degrabă la stabilitate emoțională.
Nu este un concept strict psihologic pentru că aparține unei dimensiuni diferite credinței și nu științei. Totuși, definiția unei stări la care putem aspira să ne reîncărcăm cu energie și să ne construim un viitor rămâne un bun motiv de gândire schimba .
Totodată, ideea ne invită să luăm în considerare rolul motivant sau frustrant al dorințelor în funcție de starea noastră emoțională. O dorință poate fi o piatră care ne trage în jos dacă o considerăm cu pesimism sau o încărcătură de energie dacă călărăm pe aripile optimismului.
