A pune scuze: obiceiul neobosit al multor oameni

Sunt oameni care par să aibă o diplomă în scuze. Ei găsesc justificări fabuloase pentru fiecare neglijență, eșec sau nerespectare a cuvântului. Se pare că nu au nicio dificultate în a găsi pretexte și justificări. Pe lângă faptul că au un comportament copilăresc, ei manifestă o clară iresponsabilitate față de viață. În acest articol vă vom spune despre obiceiul neobosit al multor oameni de a găsi scuze pentru orice.

Celebrul scriitor francez Stendhal a afirmat că cine își cere scuze se acuză pe sine. Este un mare adevăr deoarece această atitudine evidențiază mai presus de toate un tip de auto-înșelăciune cu care să-și salveze stima de sine sau realități mai profunde pe care nu dorești să le acceptăm precum indecizia, nesiguranța, imaturitatea sau chiar frica.

Înțelegerea a ceea ce se află în spatele unei astfel de personalități ne va fi de mare ajutor. Nu doar pentru a putea gestiona acești oameni, ci și pe cât posibil să găsească strategii adecvate pentru a-i face conștienți de efectele comportamentului lor.

O scuză este mai rea și mai îngrozitoare decât o minciună.

– Alexandru Pope –

Crearea de scuze: arta minciunii, a amânării și a prinde creierul

Obiceiul de a face scuze începe din copilărie. Deja la școală, copiii sunt capabili să găsească scuze imaginative pentru a justifica de ce nu și-au făcut temele. Și chiar și acasă sunt pricepuți și străluciți în a inventa scuze pentru a justifica faptul că și-au neglijat temele și responsabilitățile și să-și pună defectele pe seama altora. Nimeni nu le indică această atitudine și, încetul cu încetul, să se scuze devine o modalitate de a supraviețui.

Aproape fără să-și dea seama devin artizani ai auto-amăgire și minciuni, mari tergiversatori care au amânat până anul următor ceea ce ar fi trebuit să facă ieri. În micul lor univers totul are o justificare și dacă alții nu înțeleg se enervează și le reproșează cu fraze de genul: Nu ai încredere în mine Nu mă crezi niciodată etc.

Este important să înțelegeți că cineva care este obișnuit să se scuze nu este o persoană fericită. Este departe de a se simți bine cu ea însăși. Folosești o scuză atunci când te simți amenințat când abilitățile tale sunt puse sub semnul întrebării atunci când iese la iveală o eroare, nepăsare sau un comportament greșit. Scuza este un mecanism de apărare pentru a masca punctele slabe și inconsecvențe.

Scuze care dor și limitează

Scuzele limitează creierul la pivnița fricii. Oricine le folosește în orice circumstanță le limitează creșterea, responsabilitățile, viața și potențialul uman. Oricine se obișnuiește să facă scuze este ca și cum ar fi fost infectat cu un virus care îi îmbolnăvește, împiedicându-i să facă o schimbare și să aibă grijă de ei înșiși într-un mod matur.

Nu am putut termina raportul deoarece computerul meu a primit un troian. Nu am fost la interviul de angajare pentru că s-a stricat trenul și nu mă puteam mișca. Știu că ți-am spus că mergem într-o excursie, dar acum trebuie să-mi ajut părinții. În spatele acestor scuze se află ceva care depășește o simplă lipsă de onestitate. Este frica de a te confrunta cu anumite realități pe care ar trebui să le confrunți în schimb pentru propria bunăstare, demnitatea și fericirea.

De ce avem tendința de a găsi scuze?

A pune scuze este cel mai simplu mod de a rezolva orice situație. De exemplu, dacă am uitat o întâlnire importantă, este mai ușor să dăm vina pe soartă și să găsim cauza uitării noastre în ceva exterior nouă: o defecțiune a mașinii, o boală bruscă care ne obligă să stăm în pat etc. Să vedem ce dimensiuni psihologice definesc concret acest comportament:

Mai bine să o amâni decât să o înfrunți(cel procrastinare ca mecanism de apărare). Dacă ceva necesită mult efort din partea noastră, preferăm să amânăm până mâine. Pentru persoanele care își caută în mod continuu scuze înainte de a aborda ceea ce îi face să fie nesiguri, cel mai bun lucru de făcut este să amâne acest lucru cât mai mult posibil.

Siguranța și confortul mai presus de orice(factorul frică). Persoana obișnuită să-și facă scuze trăiește mereu în zona sa de confort. Tot ce este afară este secundar sau chiar amenințător.

Cum îi putem ajuta pe oameni să-și schimbe obiceiul de a face scuze?

După cum am văzut, rădăcinile artei proaste de a face scuze găsesc adesea un teren fertil în frica și nesiguranța celor care doresc să-și protejeze ego-ul și zona de confort. Uneori, o scuză nu este altceva decât o minciună, o strategie meschină cu care să ascunzi anumite realități.

Oricare ar fi motivul, chiar dacă uneori și noi înșine apelăm la scuze pentru a nu face față unei schimbări, este indicat să ținem cont de unele aspecte. Reflectarea asupra acestor aspecte poate fi foarte utilă.

Cum să oprești mecanismul de scuze

Ori de câte ori cineva folosește o scuză, este important să i-o arăți.Trebuie să discutăm și să invităm persoana să fie sinceră, mai ales cu ea însăși.

• Într-un mod respectuos trebuie să subliniezi persoanei că o scuză este o minciună spusă ție. De exemplu, în fața propoziției: nu m-am dus la interviul de angajare pentru că am ratat metroul, ar fi potrivit ca persoana să spună că nu am fost la acel interviu de angajare pentru că nu aș putea accepta o nouă respingere.

Dacă scuzele sunt salvarea ta, sari în apă și învață să înoți.Mulți oameni apelează la cele mai imaginative justificări pentru a evita să se confrunte cu ceea ce se tem și ce ei tot amână . Dacă cineva vrea să fie respectat și mai presus de toate să se simtă bine cu sine, trebuie să-și lase scuzele deoparte și să ia măsuri, să se confrunte, să rezolve probleme, să încerce să se schimbe...

Cu toții am folosit scuze de mai multe ori și știm cât de greu este să scăpăm complet de ele. Să încercăm, așadar, să avem răbdare cu cei care încă le folosesc și să așteptăm să înceteze să le mai folosească. La urma urmei, ei încă încearcă să se elibereze de un balast sau încărcătură grea.