Dostoievski citează despre viață și durere

Timp De Citire ~6 Min.
Fiodor Dostoievski este cunoscut drept unul dintre cei mai mari autori din literatura mondială. De-a lungul operei sale ne-a lăsat fraze profunde. Să vedem câteva!

Citatele lui Dostoievski sunt reflectarea fidelă a unui scriitor cu o viață chinuită, cu o sensibilitate și un talent neobișnuit. Opera sa este una dintre puținele care a reușit să dezvăluie cel mai bine natura umană dincolo de toate timpurile.

Tatăl său, un personaj foarte autoritar, a murit torturat și ucis; mama lui a murit de tuberculoză când el era doar un adolescent. Acest lucru l-a făcut pe Dostoievski să-și piardă mințile. A reușit însă să o evite și poate din acest motiv literatura sa posedă acea profunzime și frumusețe care îi deosebește pe cei care au trăit intens. Astăzi vă invităm să descoperiți cele mai frumoase Citate Dostoievski .

Dar omul este atât de înclinat spre sistematicitate și deducție abstractă, încât este gata să distorsioneze premeditat adevărul, gata să închidă ochii și urechile pentru a-și justifica propria logică.

-Fëdor Dostoievskij-

Ar fi imposibil să se întocmească o listă completă a tuturor citatelor mărețe ale lui Fiodor Dostoievski, deoarece există atât de multe lucrări din care se poate extrage. Prin urmare, i-am selectat doar pe cei care reprezintă cel mai bine viziunea lui despre lume si a vietii. Descoperă-le alături de noi!

Citate de

Franchețea

Unul dintre citatele lui Dostoievski spune: Nu există nimic pe lume mai dificil decât sinceritatea . În zilele noastre ar putea părea o afirmație destul de evidentă. Pe vremea ei a fost revoluționară.

Dostoievski a trăit în vechea Rusie, o țară în care classismul, autoritarismul și represiunea erau la ordinea zilei. Într-un astfel de context, sinceritatea devine aproape o crimă și o flatează ipocrit o normă.

Cele două jumătăți ale vieții

Citatele Dostoievski vorbesc despre un om care a reflectat cu pasiune asupra vieții. Paradoxul este că moartea i-a fost întotdeauna aproape. A trebuit să suporte moarte a părinților soției și fratelui fiicei. El însuși a fost de fapt condamnat la pedeapsa cu moartea dar apoi a fost achitat.

Una dintre afirmațiile sale de viață spune: A doua jumătate a vieții unui bărbat nu este alcătuită din altceva decât din obiceiurile dobândite în prima jumătate. Un pic ca cei care spun că în prima jumătate a vieții omul își modelează ceea ce va trăi pentru tot restul existenței.

Relativismul în etică

Etica este o altă temă recurentă în citatele lui Dostoievski. Nu înțeleg de ce faptul de a fi supus bombardamentelor un oraș asediat și nu faptul de a fi ucis pe cineva cu lovituri de topor este sursa atât de multă glorie.

Aceasta este o reflecție foarte interesantă și profundă. S iar cineva ucide o altă persoană, el este numit ucigaș, dar dacă ucide sute de mii este numit erou. Cum se conturează această etică care respinge răul individual și aplaudă daunele colective? Cum pot exista circumstanțe în care criminalii să fie modele pentru alții?

Ecourile eșecului

Viața lui Dostoievski a fost plină de vicisitudi neplăcute, inclusiv aceste l până la moartea fiicei sale nou-născute și a celei de-a doua soții. A pierdut astfel calea cea dreaptă și a devenit angajat din joc

Suferința și efectele ei sunt rezumate într-una dintre cele mai interesante fraze ale lui Fiodor Dostoievski: După un eșec, cele mai elaborate planuri par absurde. Rezumă perfect acea stare emoțională care predomină după un eșec decisiv. Arată cum modifică complet percepția făcând lucrurile fără sens.

Chiar și durerea învață

Dostoievski a fost, fără îndoială, un expert în domeniul durere . Cu toate acestea, nu a respins-o ca atare. Mai degrabă a reflectat asupra ei într-un mod aproape didactic. Ne amintește că: Durerea adevărată, cea care ne face să suferim profund, face uneori serios și constant chiar și pe cel mai nesăbuit om; chiar şi cei săraci cu duhul devin mai inteligenţi după mari dureri.

Într-un fel sau altul arată clar că una dintre funcțiile durerii este să ne sensibilizeze. Un altul este să acordăm profunzime gândirii noastre. Nu este un elogiu adus suferinței, ci o analiză a fațetelor acesteia.

Citirea lui Fiodor Dostoievski este o încântare. Lucrările sale rămân pe deplin valabile întrucât scopul său nu era să înfățișeze o epocă sau circumstanțe specifice, ci să cerceteze natura umană. Ele sunt, de asemenea, mărturia unui om care a știut să depășească adversitatea și să o transforme în până .

Posturi Populare