Dacă îți abandonezi viața, o lași în mâinile altora sau celor care știu să te controleze și să exercite putere asupra ta, o goană nesfârșită începe de obicei în speranța de a o recupera. Aproape ca și cum această încercare ar fi putut să-ți dea valoare. În realitate, singurul lucru pe care îl obțineți este disprețul construit pe refuzuri constante, acceptare și resemnare. Nu ar trebui să-i urmărim pe cei care ne fac să suferim, este doar un alt mod de a nu ne iubi pe noi înșine.
Dragostea adevărată pentru alții și pentru noi înșine nu este altceva decât dorința inevitabilă de a ne arăta pentru ceea ce suntem cu adevărat. Fără filtre sau măști, fără orice teamă. Urmărind pe cei care ne fac să suferim este un mod de a ne pierde calea uitând de noi înșine și de valoarea noastră. Într-o încercare zadarnică de a ajunge la celălalt.
Dacă ne dăm seama că acceptăm suferința în schimbul a altceva, facem o gravă eroare de evaluare . Uneori suntem așa orbit de sentiment că nu reușim să vedem că alții ne manipulează pentru a acționa în detrimentul nostru.
Dacă partenerul nostru ne face să ne simțim vinovați și nu poate să ne respecte, este mai bine să ne distanțăm.
Cum să nu mai urmărim pe cei care ne fac să suferim
Dacă există dragoste adevărată, a avea grijă de partenerul tău vine din inimă . Dar asta nu înseamnă a acționa orbește și a opri situațiile distinctive. Dacă observi asta partenerul tău te rănește
Când persoana cu care îți împarți viața te rănește continuu, trebuie să te întrebi dacă adaugă sau ia valoare relației. Din acest răspuns vei înțelege dacă ești dispus să accepți această suferință. Vorbim despre tine despre inima vieții tale.
Închiderea unei etape a vieții tale și a-ți lua rămas bun de la cineva pe care-l iubești, dar care te rănește este una dintre cele mai furtunoase experiențe la nivel emoțional. . Știi bine că primul sărut nu este greu de dat, dar ultimul este cu siguranță. Cu toate acestea, uneori la revedere te-ar putea salva de un viitor plin de durere și lacrimi.
Poate acolo lipsa stimei de sine a pătruns prea adânc în tine cu riscul de a-ți pierde conștiința de sine a ceea ce vrei, suferind pasiv aceste opresiuni continue și nemeritate. Numai tu poți preveni evaporarea definitivă a dragostei tale de sine închizând acea cursă fără sens de a-i urmări pe cei care te fac să suferi.
️ Este o nebunie să iubești pe cineva care doare dar e și mai nebunesc să crezi că oricine te doare te iubește.
Obsesie frica de a fi singur speranță sau devotament?
A raport se poate termina prost, ține mereu cont de asta. ŞI pentru a putea depăși această despărțire singura cale posibilă este să accepți că s-a terminat cu adevărat . Altfel va fi foarte greu de gestionat situația și prejudiciul va ajunge să devină obsesie, frică, speranță și chiar devotament.
Unii psihologi au afirmat că dezafecția poate fi mai dureros decât moartea unei persoane dragi. Conform acestei teorii, moartea are un proces de doliu care se încheie cu acceptare. Dar atunci când cuplul se desparte și această acceptare nu are loc, suferința poate dura mult timp și poate chiar să nu se vindece niciodată.
Dragostea nu doare... Îi doare pe cei care nu știu să iubească.
Obsesiile, frica excesivă de a fi singur și devotamentul sunt pe scurt sentimente care conțin o subestimare a persoanei și exaltarea partenerului . Pentru a vă ajuta să înțelegeți mai bine acest concept, vă lăsăm acest frumos poem al autorului argentinian Hamlet Lima Quintana:
Nimeni nu are chipul iubitului meu.
Un chip care păsări
desenează în aerul dimineții.
Nimeni nu are mâinile iubitei mele.
Mâinile care se mișcă în ritmul soarelui
când mângâie mizerile vieții mele.
Nimeni nu are ochii iubitei mele.
Ochi în care peștii înoată liber
uitând cârligul şi seceta
iar eu o asteptam
cu nădejdea bătrânului pescar.
Nimeni nu are vocea iubitului meu.
O voce care nu are nevoie de cuvinte
de parcă ar fi o melodie nesfârșită.
Nimeni nu are lumina din jurul lor
nici acel întuneric când doarme.
Uneori cred că nimeni nu are toate astea
nimeni: nici măcar ea însăși.
