Pune masa. Scaune goale. Relații rupte. Familii separate. Crăciunul, o perioadă de bucurii și reîntâlniri, este nuanțată de nostalgie, tristețe, angoasă și nefericire. Lejeritatea tipică acestor date nu mai există. Nu mai percepem bucuria din scaunul nostru.
Nu mai. Crăciunul nu mai este acea lumină care este mereu aprinsă pentru că lipsește cineva pentru că totul se schimbă odată cu trecerea anilor și pierdem acea emoție minunată care ne-a invadat în copilărie, abandonăm inocența care ne-a făcut să apreciem fiecare mic detaliu. Chiar și cea mai infinitezimală banalitate era plină de magie vie pe care acum resentimentele și absențele nu ne permit să o vedem.
De ce ne invadează tristețea în aceste momente? Când sărbătorile se apropie și pregătirile, cadourile, decorațiunile și alegerea unui meniu încep să prindă contur i amintiri zboară și aterizează în mintea noastră. Nu o putem evita. Puterea evocatoare a Crăciunului ne face să remarcăm mai mult absențele, cele hotărâte intenționat și cele care se întâmplă.
Câți dintre noi suntem pe 24? Și al 25-lea? Cine vine? Și unde stau?
Câți dintre noi suntem pe 24? Și al 25-lea? Cine vine? Și unde stau? Inevitabil, aceste întrebări apar în prezența scaunelor goale care corespund persoanelor care s-au mutat sau care au murit. Amintiri din vremuri trăite în vremuri care acum par mai fericite, mai pline, mai ale noastre în comparație cu cele care urmează să sosească și cu cele actuale.
Oamenii care sunt departe, cei pe care viața i-a pus pe altă cale, cei care au ales să nu fie acolo, cei care s-au resentit, cei luați de moarte . Acele scaune goale pe care nimeni nu le ocupă fizic în aceste date ne însoțesc pentru a transfera suferința în momentul prezent.
O suferință care a fost anesteziată și adormită de rutina zilnică a vieții. Scaunele goale dor ne umplu ochii de lacrimi ne umplu sufletul de durere și îmbrățișări cuprinse care rămân fără trup de care să se agațe.
Bineînțeles că au durut. Dar în scaunele goale există un spațiu de îmbrățișat, de acceptat și de a numi fără teamă pentru că putem plânge pentru absenta dar scaunele ocupate merită zâmbetul nostru.
Nu este necesar să ne forțăm să fim veseli dar este bine să căutăm o stare de liniște și calm. Frica, angoasa și tristețea nu sunt eterne chiar dacă ne sperie.
Scaune goale: Crăciunul este o contradicție
Crăciunul este o adevărată contradicție. Magia generată de împărtășirea momentelor bune se ciocnește puternic de suferința cauzată de absențe din dorința de a revedea persoana decedată din remușcări pentru un scaun gol la alegere sau din cauza certuri succese de-a lungul anilor.
În acest sens este foarte important ca cei prezenți să vorbească firesc și să permită acestei senzații să iasă din inimă. În caz contrar, umbra scaunului gol va infecta pe toată lumea cu o stare de spirit contradictorie și se va crea o atmosferă de cuvinte nerostite.
Nu putem împiedica unele scaune să rămână goale dar trebuie să ne amintim că există și scaune ocupate, pline de prezență și dragoste. Probabil că nu toate scaunele ocupate ne fac să ne simțim bine, dar acest lucru nu ar trebui să le ia importanța celorlalte care ne fac să ne simțim bine. Trebuie să ne amintim că, mai devreme sau mai târziu, viața ne va despărți de scaunele pe care le iubim atât de mult astăzi.
În aceste sărbători mult așteptate de unii și respinse de alții trebuie să prăjim pentru tot ce avem. Pentru că întotdeauna este bine să ridicăm ochelarii și să fim recunoscători că ai noștri inima încă bate. Să dăm pace scaunelor ocupate și să ne amintim de vremurile bune când scaunele goale erau încă la noi.
Acum tot ce ne rămâne de făcut este să vă dorim un sezon minunat de sărbători plin de bucurie și fericire. Crăciun fericit!
