Ambivalența afectivă este o emoție complexă care dă naștere la contradicții și tensiuni. Un exemplu în acest sens este atunci când iubim și urâm pe cineva în același timp. Simțind o afecțiune puternică pentru o persoană apropiată dar și experimentând un anumit resentiment față de ea. Iubind un prieten, dar simțind că acea relație este dăunătoare...
De ce trăiește omul sentimente conflictuale și adverse? Este acesta un fenomen normal sau răspunde la un anumit dezechilibru? Raspunsul este simplu: ne confruntam cu o realitate perfect normala care la randul ei defineste complexitatea ridicata a fiintei umane in domeniul emotional.
Acest subiect atrage interesul și în comunitatea științifică, mizând pe un număr bun de cercetări și studii în acest sens. Un fenomen care la prima vedere are ceva romantic sau shakespearian pentru neurologi, psihiatri și experți în psihologie emoțională răspunde în schimb la o mecanism precis care reflectă cât de complicată poate fi țesutul emoțional al relațiilor noastre.
Astfel, autori precum Frenk Van Harreveld de la departamentul de psihologie al Universității din Amsterdam ne subliniază modul în care ambivalența afectivă determina nu numai ceea ce simțim. Această complexitate internă ne împinge de fapt să ne comportăm într-un fel sau altul. De exemplu, în timpul puerperiului, unele femei experimentează o ambivalență emoțională clară.
Își iubesc copilul nou-născut, dar în primele luni pot încerca a amestec haotic de emoții variind de la angoasă la respingere la tandrețe și frică din cauza dependenței mari a copilului.
Știi că atunci când te urăsc este pentru că te iubesc cu o pasiune care îmi dezlănțuie sufletul.
-Julie de Lespinasse-
Ambivalența afectivă: caracteristici
Ambivalența afectivă este trăită (în termeni plăcuti sau neplăcuți) de către toate ființele umane . Când vorbim despre emoții, este ușor să ne vină în minte nume precum Daniel Goleman sau Paul Eckman. Ei bine, trebuie subliniat că acest subiect a fost studiat încă de la începutul secolului al XX-lea.
Psihiatrul Eugen Bleuler a descris pentru prima dată ambivalența afectivă în 1911.
De atunci, domeniul psihologiei a fost constant interesat de o temă care pare să atingă domenii distincte. Dar există mai multe, în ciuda ambivalenței emoționale ca aceasta comune în relațiile noastre emoționale în ultimii ani psihologia socială a început să se intereseze și de această temă.
Motivul? Multe dintre deciziile pe care le luăm sunt orchestrate de contradicție (Vreau sa cumpar asta dar acum nu pot vreau sa ma mut in tara respectiva dar nu am curajul sa ies din casa etc.).
Contradicția generează disconfort
Ambivalența afectivă sau emoțională generează un mare disconfort. Dacă există ceva care tulbură creierul uman, este contradicția și punctele nealiniate.
Energia și risipa pe care aceste disonanțe le produc sunt imense. Până la punctul în care uneori rămânem blocați cu sentimente conflictuale ca atunci când suntem conștienți de dragostea sau afecțiunea puternică pe care o simțim pentru ceva sau cineva, dar suntem înfățișați de un sentiment de angoasă, respingere sau chiar ură.
Putem iubi o persoană, dar îi urâm comportamentul, atitudinile și felul în care ne tratează. Toate acestea pot fi urmărite cu ușurință înapoi în faza adolescenței, un moment din ciclul nostru de viață în care domnește contradicția în care căutarea de noi experiențe este însoțită de frică, anxietate, dorință, intensitate și angoasă toate împreună. Nu este ușor să metabolizi atât de multe sentimente conflictuale.
Ambivalența emoțională ne împinge să decidem
Știm că ambivalența emoțională este sinonimă cu contradicția. Bine ia un rol pozitiv atunci cand ne impinge sa decidem, sa clarificam sau chiar sa acceptam anumite situatii. O mamă care trece prin perioada dificilă a puerperiului se va obișnui treptat cu noua ei realitate.
Când iubim și urâm pe cineva suntem forțați să înțelegem complexitatea acestui sentiment. Dragostea cântărește mai mult? Contradicția este normală în a relație pasională cu partenerul tău ? Sau trebuie să devin conștient de ura mea pentru a lua o decizie?
Dr. Laura Ress de la Universitatea din Michigan a realizat un studiu în 2013 pentru a demonstra un aspect interesant. Ambivalența afectivă promovează conștientizarea de sine. Disconfortul generat este de fapt un element pe care creierul nostru trebuie să-l calmeze și să-l rezolve.
S-a arătat cum aceste contradicții ne îmbunătățesc creativitatea, determinându-ne să căutăm canale de gândire, să ne eliberăm și să găsim răspunsuri originale pentru a rezolva această contradicție.
Ori de câte ori simțim că suntem prinși în acestea labirinturi personale urmăriți de Minotaurul contradicției emoționale trebuie să ne oprim asculta si asteapta. Poate că trebuie să rezolvăm sau să acceptăm ceva.
Viața în sine este contradictorie și deci și afecțiunile. A iubi nu este ușor și necesită o mare responsabilitate și angajament mai întâi față de noi înșine și apoi față de ceilalți. Gândește-te la asta.
