Există o poveste aici și toată lumea o va ști. Covoarele care nu sunt ridicate mult timp se transformă în depozite imense de praf care se ridică în nori cenușii înăbușitori atunci când călcăm pe ele. Cazul Spotlight este un film minunat pentru că în modul său de narațiune își păstrează intact angajamentul față de cinema dar și față de profesia pe care o reprezintă jurnalismul și cu faptele reale cărora le face dreptate pe marele ecran.
Covorul pe care echipa editorială Boston Globe decide să-l scuture este unul care la prima vedere pare imaculat cu culorile încă strălucitoare și vii. Să vorbim despre Biserica Catolică ca instituție. O Biserică cu influență enormă asupra comunității (Massachusetts Boston 2002) în care au loc evenimentele. Adevărata coloană vertebrală a aceluiași cu un rol social atât de important, încât îi face pe mulți să creadă că este mai bine să privim în altă parte atunci când infracțiunile sunt comise sub acoperișul ei, chiar și abuz sexual su minori.
O presă liberă ține sub control chiar și cele mai puternice instituții.
– Cazul Spotlight –
Recunoaștere critică
Este greu de subliniat cel mai bun aspect al Cazul Spotlight întrucât este vorba de şi film care funcționează excelent în ansamblu . Actorii sunt la înălțime, scenariul este bine scris, planurile sunt întotdeauna eficiente și scenele se succed cu grijă, fără să existe povești secundare care să umbrească intriga principală. Filmul este sincer cu privitorul și își face acest angajament de la secvența de deschidere până la încheiere.
Cazul Spotlight a câștigat Oscarul pentru cel mai bun film în 2015 plasându-se în fața unor filme de valoare incontestabilă precum Revenant – Înviat e Podul Spionilor sau chiar la șocant Cameră . De asemenea, a primit premiul pentru cel mai bun scenariu original la categoria în care a concurat cu rivali de seamă precum Pe dos . Premii care în sine nu ne spun prea multe, dar care măcar ne fac să înțelegem că acesta este un film demn de atenția noastră.
Când ești un copil sărac dintr-o familie săracă și un preot este interesat de tine este un lucru grozav... Cum poți să-i spui nu lui Dumnezeu?.
– Cazul Spotlight –
Punctul de plecare
Jetoanele cad pe masă. În sediul prestigiosului Boston Globe o echipă de reporteri de investigație lucrează în deplină libertate . Este format dintr-un redactor-șef (Michael Keaton) care îi conduce pe Mark Ruffalo, Rachel McAdams și Brian d'Arcy James. De asemenea, la grup se adaugă un asistent regizor (John Slattery ca Ben Bradlee Jr.) și noul regizor Liev Schreibe ca Marty Baron.
Baronul nou venit va fi cel care va îndrepta atenția echipei asupra abuzurilor sexuale care au loc în cadrul Bisericii sub privirea oarbă a religioșilor care ocupă cele mai înalte funcții în ierarhia internă a organizației. Din acest punct încolo camerele se îndreaptă către acei oameni care ar fi putut face ceva, dar nu au făcut-o, care au rămas tăcuți sau au ajutat la păstrarea tăcerii .
Din punct de vedere psihologic, un detaliu iese în evidență clar: filmul este un exemplu clar de cum de multe ori este un element exterior care aprinde fuzibilul schimbării. In situatii de violenţă de exemplu acest element este de obicei o experiență apropiată. În cazul filmului, schimbarea vine cu noul regizor: o persoană care a crescut departe de formele de control pe care Biserica le exercită în acea comunitate specifică.
The Spotlight Affair un film care a schimbat cursul istoriei
Dacă vom consulta statisticile vom descoperi că peste tot în lume aproape 100.000 de victime ale pedofiliei de către membri ai clerului au fost recunoscute ca atare . Fără a ține cont de toate cazurile care au rămas nepedepsite din cauza principiului îndoielii rezonabile sau care nici măcar nu au ieșit la iveală. Dar, probabil, partea cea mai greu de acceptat este The tăcere complicitate și permisivitate în multe dintre aceste cazuri : frica Bisericii însăși de a da seama de păcatele sale de a se recunoaște ca uman, acolo unde majoritatea societății o percepe deja ca atare.
S-au făcut progrese și poate am spart suprafața exterioară și mai dură a problemei dar mai sunt multe cazuri de descoperit. Și nu este vorba de răzbunare sau de lipsă de credință ci doar de dorința ca astfel de episoade să nu se mai repete; că cel victime să se simtă sprijinit și protejat împotriva atacatorilor.
Pentru ca nicio instituție să nu se convingă din nou că este mai bine să se acopere sau să se ascundă mai degrabă decât raportarea și promovarea aplicării legii.
