Mulholland Drive (2011) este unul dintre cele mai cunoscute filme ale regizorului David Lynch de asemenea autor al Secretele Twin Peaks . La fel ca aproape toate lucrările sale, această creație nu lasă pe nimeni indiferent și, odată văzută, împarte publicul între cei care sunt exaltați de ea și cei care sunt dezgustați de ea. De-a lungul anilor acest film a fost premiat drept unul dintre cele mai iconice ale secolului actual, chiar dacă nu în unanimitate.
Prezentarea unei intrigi pentru acest film nu este deloc ușoară având în vedere structura complexă. Intriga? O fată tânără supraviețuiește morții de două ori când tocmai în momentul în care părea că e pe cale să fie ucisă în mașină, în mod paradoxal se salvează datorită unui accident rutier.
Parcul Mulholland Drive
În geantă, fata are doar niște bani și o cheie albastră. Nimic care să ne ajute să-i înțelegem identitatea, aspect cheie al filmului dat fiind că în urma accidentului fata își pierde memoria și se ascunde într-o casă care nu este a ei. Betty, pe de altă parte, este o actriță aspirantă care locuiește în Los Angeles în casa împrumutată de o mătușă. De îndată ce ajunge acasă pentru prima dată, întâlnește tânăra plină de probleme care decide să se numească Rita.
Din acest moment, filmul investighează identitatea reală a Ritei, ducând privitorul într-o călătorie prin cele mai secrete pasiuni ale celor doi protagoniști până ajungând la o serie de situații aparent deconectate. De la thrillerul inițial trecem la întuneric absolut și la o coborâre în iad într-un joc de aparențe și simboluri pe care în acest articol încercăm să-l descifrăm.
Mulholland Drive inițial trebuia să fie un serial TV dar producătorii au fost atât de șocați de episodul pilot încât au preferat să îl transforme într-un lungmetraj.
Poate că problema de fond este încercarea spectatorului de a înțelege o anumită liniaritate, de a găsi explicația finală și de a înțelege fiecare fațetă în loc de lasa-te purtat de emotii și senzații pe care acest film le trezește.
De ce încercăm cu orice preț să înțelegem explicația a tot ceea ce se întâmplă? De aceea noi de Mintea Minunata mai degrabă decât să dăm o explicație a filmului am ales să analizăm câteva momente cheie.
De ce să cauți o explicație?
Mulholland Drive este un labirint autentic, un film de vis cu care ne-am putea asocia structura complexă a viselor noastre . Chiar și astăzi încercăm să găsim o cheie pentru înțelegerea lucrării lui Lynch, chiar dacă acesta din urmă însuși a declarat în repetate rânduri că filmul nu are o explicație reală.
Într-o epocă în care suntem obișnuiți cu un exces de căutare a informațiilor Mulholland Drive poate fi o experiență revelatoare. Un film care permite spectatorului să dea propria interpretare personală a ceea ce vede pe ecran. Arta nu trebuie întotdeauna să poată fi explicată în cuvinte. Uneori explicația ei apare la alte planuri sau se limitează la a trezi anumite emoții în noi.
Să ne gândim o clipă la niște lucrări picturale muzicale sau poetice. Acestea nu transmit întotdeauna un mesaj clar și de multe ori nici nu ne deranjează deoarece preferăm să ne lăsăm purtați de emoții. Asemenea cinematograful poate trezi astfel de emoții fără a reprezenta doar un mijloc de divertisment.
Simplul fapt că Mulholland Drive dezlănțuiți întrebări și întrebări în noi îl împinge dincolo de eticheta de divertisment simplu. Filmografia lui Lynch de obicei se învecinează cu visul, motiv pentru care este paradoxal mai ușor să încerci să înțelegi mesajul lui Mulholland Drive pornind de la lumea viselor. Când visăm, imaginile și poveștile care ne înghesuie mintea și care ni se par total logice în timpul visului se dovedesc a fi complet deconectate odată ce ne trezim.
Mulholland Drive se integrează perfect în această logică specifică a viselor dat fiind că, la fel ca acestea din urmă, se bucură de o profundă libertate de interpretare.
Mulholland Drive: o iluzie
Când visăm în visele noastre apar oameni pe care i-am văzut deja măcar o dată în viață dar pe care nu le amintim sau cărora visul le atribuie roluri diferite de cele interpretate în realitate.
În vise, chiar și spațiile pot diferi enorm de realitate, la fel și potențialul nostru, ceea ce ne determină uneori să realizăm acțiuni pe care nu le-am putea face în viață. Prin urmare, dorind să facă o paralelă între Mulholland Drive iar lumea viselor putem găsi în film o serie întreagă de elemente care se încadrează perfect în dinamica lumii viselor. Filmul este, de asemenea, plin de simbolism, în special într-o locație revelatoare: Club Silencio.
Scena Club Silenzio este, fără îndoială, una dintre cele mai hipnotice din film și, în același timp, cea care determină un înainte și un după în intriga. Dacă până în acest punct am putut identifica o structură cel puțin parțial liniară, pornind de la această scenă ne aflăm în fața unui cu totul alt film.
Acest Club se comportă un pic ca Teatrul Magic din romanul ermetic Lupul Steppen De Hermann Hesse . Un loc de întâlnire din care niciun personaj nu se va întoarce să fie ceea ce a fost și care poate deține adevărata cheie a înțelegerii protagoniștilor.
Culoarea albastră
Club Silencio este un loc dominat de culoarea albastră și care pare să evoce o dualitate profundă a protagonistului. Albastrul care face aluzie la minte și introspecție este aceeași culoare pe care o găsim în cheia pe care Rita o avea în geantă în momentul accidentului și în seiful pe care îl păstrează Betty.
În timpul filmului va fi cheia albastră care deschide seiful, dând viață unei noi realități și unei succesiuni de evenimente care în sfârșit par să aibă sens . Tot ceea ce am văzut până în acel moment pare să capete un nou sens, făcându-ne să asistăm la ceva evident personalitate divizată . Datorită Clubului Silencio descoperim că am fost înșelați. Tot ce am văzut a fost doar o iluzie, o minciună. La fel ca arta, visele și tocmai acest film. Magicianul clubului pare să vorbească fetelor și nouă în același timp trezindu-ne din somnul în care ne forțase Lynch până atunci.
Trecem astfel de la prima parte a filmului cu tonuri detective la una mai întunecată care se învârte în jurul unui punct de inflexiune pe cât de deconcertant, pe atât de revelator. . De la optimismul visului american pe care pare să-l trăiască tânăra Betty se trece la decadența și instabilitatea Ritei, adâncindu-se în dualitatea care sălășluiește în aceasta din urmă.
Concluzii
În ciuda numeroaselor merite și puncte forte ale acestui film, există încă unii critici care nu-l pot digera și care îl consideră o lucrare supraevaluată. Chiar dacă ar fi așa, ne aflăm totuși în fața unui film plin de performanțe excelente capabile să lanseze cariera Naomi Watts pe care o vedem acționând cu măiestrie în acest film.
Cu siguranță nu se poate nega cum Mulholland Drive este un adevărat puzzle cu o soluție profund subiectivă. Un exercițiu pe care spectatorul să-l prețuiască. În cele din urmă Mulholland Drive este o invitație către minte, un puzzle iluzoriu plin de pasiuni și minciuni.
No hay banda there is no band il n’est pas d’orchestra.
-Mulholland Drive-
