Ca în toate lucrurile din viață, nu există categorii definitive sau definiții absolute. La fel se întâmplă și cu mândria care poate fi folosită bine sau prost. În psihologie, au fost definite două tipuri de mândrie: pozitivă și negativă . Mândria pozitivă se numește stima de sine, în timp ce mândria negativă se numește mândrie.
Primul este necesar să ne simțim în siguranță și să ducem o viață echilibrată, să ne apreciem corect, să ne găsim locul în lume și să fim mândri de ea; toate acestea sunt absolut sănătoase. A doua mândrie, cea care ne îndepărtează și ne plasează deasupra lumii, este cel mai mare producător de conflicte și este capabilă să ne sature viața cu ele.
Latura negativă a mândriei este definită ca excesul stimei de sine și aprecierea propriilor merite, de aceea subiectul se consideră superior celorlalți. Acest tip de mândrie ne împiedică să ne recunoaștem greșelile și să le remediam și face evidentă absența smereniei.
Smerenia, opusul mândriei, ne permite să adoptăm o atitudine deschisă, flexibilă și receptivă pentru a învăța tot ce nu știm încă. Oamenii mândri transmit plictiseală mentală din cauza lor ego-ul plângându-se în mod disproporționat de persoane despre situațiile din timpul țării lor etc. Acest lucru îi va determina inevitabil să treacă de la un conflict la altul.
Dacă mândria nu este moderată, aceasta va fi cea mai mare pedeapsă a noastră
(Dante Alighieri)
Când mândria devine aroganță
Termenul superbia derivă din cuvântul latin cu același nume
Mândria care ne face să ne simțim superiori de fiecare dată când ne comparăm cu cineva denotă un complex de inferioritate. De aici vine aroganța cu care vrem să dovedim că avem întotdeauna dreptate. De asemenea, facem uz de vanitate, etalând meritele noastre, virtuțile noastre și ale noastre succese .
Acești oameni pot fi foarte intoleranți din punct de vedere ideologic, agățându-se de o singură poziție și împiedicând orice contribuție externă . Capacitatea lor de admitere este foarte scăzută și manifestă o rezistență puternică la a cere iertare și a se schimba: nu se gândesc deloc la schimbare pentru că cred că fac deja totul perfect.
Prezintă întărire și distanță emoțională și este puțin probabil să uite o ofensă. Aceste caracteristici limitează relațiile lor interpersonale.
Mândria nu coboară niciodată voluntar de pe piedestalul său înalt, ci mai devreme sau mai târziu va cădea de pe el.
(Francisco de Quevedo)
Onestitate pentru a ne învinge mândria
Onestitatea poate fi foarte dureroasă la început, dar devine rapid o sursă de eliberare. Ne permite să ne confruntăm cu adevăr despre cine suntem și cum ne raportăm la lumea noastră interioară. Așa începem calea care ne conduce către bunăstarea noastră emoțională; cultivarea acestei virtuţi are multe efecte terapeutice.
În primul rând, frica de a ne cunoaște pe noi înșine și de a ne confrunta cu partea întunecată scade. De asemenea, ne împiedică să purtăm în continuare o mască cu care să îi mulțumim pe ceilalți și să fim acceptați de mediul nostru social și de lucru. Această calitate ne interzice, de asemenea, să ne măturăm conflictele emoționale sub covor.
Onestitatea ne dă putere să ne punem la îndoială identificând minciunile și minciunile care ne amenință ca ispite din interior. Pe măsură ce onestitatea se integrează în esența noastră, mândria noastră va dispărea, deoarece nu vom mai fi nevoiți să jucăm roluri pentru a ne oferi o imagine despre noi înșine care nu corespunde realității.
Onestitatea este primul capitol din cartea înțelepciunii.
(Thomas Jefferson)
