
Potrivit psihologiei terorii, frica nu este un sentiment deosebit de plăcut. Mai mult decât orice, este răspunsul natural și cultural al ființei umane care reacționează la situații percepute ca periculoase sau amenințătoare. În consecință, este o senzație pe care avem tendința de a o evita. Dar atunci de ce există filme menite să ne sperie? Și – cel mai ciudat dintre toate – de ce unii oameni le găsesc distractive și chiar plăcute?
Răspunsul la aceste întrebări poate fi găsit tocmai în aceste filme. Filmele de groază sunt concepute ținând cont de psihicul uman: exploatează instinctele umane, stimulează entuziasmul în fața pericolului și se joacă cu frici construite cultural. Prin psihologia terorii este deci posibil să înțelegem de ce poate fi chiar plăcut să trăiești teama pe care filmele de groază încearcă să o trezească.
Toată lumea simte frică
Fiecare dintre noi simte frică în anumite momente din viața noastră. Cu toții ne-am simțit vulnerabili atunci când ne confruntăm cu un pericol sau pur și simplu stresați când ne gândim la situații potențial amenințătoare. Toate acestea pentru că ființele umane sunt codificate instinctiv să reacționeze atunci când se confruntă cu pericolul fugind sau înfruntându-l frontal. Și asta cu scopul de a crește șansele de supraviețuire.
Cu toate acestea, cauza declanșătoare a fricii se schimbă în funcție de cultura de origine a individului. În ciuda acestui fapt, unele elemente sunt constante. De fapt, orice ființă umană tinde să se teamă de trei lucruri: moartea necunoscutului și de singurătate impusă . Aceasta fără a exclude existența unor cauze care declanșează temeri personale, cum ar fi fobiile, care sunt de obicei constructe psihologice și sociale.
Tocmai aceste reacții instinctive și construcții culturale le folosesc regizorii pentru a genera frică cu filmele de groază. Dar acesta nu este încă un răspuns exhaustiv la motivul pentru care decidem să urmărim un film de groază. Vom încerca să răspundem în rândurile următoare.

De ce ne plac filmele de groază?
Pentru a fi apreciate, filmele de groază trebuie să mențină un anumit echilibru între frica si placerea . În acest scop, ele trebuie să satisfacă tehnici narative specifice care țin cont atât de psihologia terorii, cât și de fiziologia umană.
Frica creată de filmele de groază nu poate fi la fel de reală și viscerală ca frica reală. Spectatorul se teme dar nu fuge de ceea ce îl declanșează pentru că în interior știe că se află în fața unei ficțiuni. Printre cele mai comune tehnici narative pentru a obține acest efect găsim:
- Privitorul trebuie să simtă empatie și compasiune față de protagoniștii filmelor de groază. Când protagonistul se confruntă cu o nenorocire, spectatorul trebuie într-un anumit fel să se identifice cu el... La fel atunci când protagonistul are o experiență pozitivă, spectatorul se simte ușurat.
- Antagonistul trebuie să fie urât și disprețuit de spectator. Inamicul din film nu trebuie generând empatie orice dar. Privitorul trebuie să perceapă că toată negativitatea vine de la antagonist și că din acest motiv nu merită să-și atingă obiectivele.
- Încercați să oferi filmului un final fericit sau cel puțin satisfăcător. În ciuda tuturor nenorocirilor care prind contur în film și în ciuda adversităților cu care se confruntă protagonistul, există o concluzie plăcută sau una capabilă să restabilească echilibrul.
Alte caracteristici ale filmelor de groază conform psihologiei terorii
Teorii psihologice aplicate în filmele de groază
Totuşi tehnicile narative nu sunt suficiente pentru ca un film de groază să aibă succes ; trebuie aplicate şi unele teorii extrase din noţiuni de psihologie a terorii.
În ciuda tuturor relelor care îi afectează pe protagoniștii filmelor de groază, să văd că sunt salvați are un efect plăcut asupra privitorului. Tocmai acest sentiment de ușurare îl caută majoritatea spectatorilor unui film de groază. De fapt, iubitorii acestui gen iubesc nu numai aspectele negative, ci și cele pozitive ale acestor filme.

Unele filme de groază profită și de plăcerea pedepsei. Un studiu realizat în 1993 indică faptul că multor oameni găsesc filmele de groază, cum ar fi plăcute Vineri 13 (1980) cel Halloween (1978) pentru că credeau că personajele care au murit în mâinile ucigașului merită un astfel de sfârșit. De fapt, soarta protagoniştilor a fost concepută pentru a satisface standardele morale ale unor spectatori.
Psihologia terorii și stimulii fricii
Potrivit psihologiei terorii, filmele care au ca scop generează frică se folosesc de stimuli necondiționați care provoacă frică sau șoc în conduita umană. Acești stimuli pot fi zgomote intense, mișcări bruște sau prezentarea unor lucruri extrem de ciudate sau amorfe în situații nebănuite.
În cele din urmă trebuie să avem în vedere că eficacitatea filmelor de groază Depinde de personalitate a spectatorului. Există oameni care se așteaptă emoții de la filmele de groază, în timp ce alții preferă să se simtă relaxați. Acesta este motivul pentru care filmele de groază nu sunt pentru toată lumea sau pentru fiecare moment.