Nu există nicio îndoială că a trăi pe deplin și a-ți îndeplini dorințele pe calea către presupusa fericire nu este o sarcină ușoară. În realitate este o călătorie al cărei rezultat este absolut incert și în timpul căreia uneori devenim cel mai mare dușman al nostru.
Pot exista conditii externe nefavorabile: economice, profesionale, locative, etc. Pe de alta parte, unele conditii personale pot actiona ca un obstacol precum suferinta de o boala, pierderea unei persoane dragi sau frustrarea asteptarilor la care la un moment dat nu se mai poate raspunde.
Toate acestea fără a uita că întotdeauna există o competiție mai mult sau mai puțin evidentă cu alți oameni dispuși să lupte pentru atingerea acelorași obiective. Cu siguranţă vor face totul pentru a ne pune o spiță în roți . Dar ne-am putea face cel mai mare dușman al nostru...
Oameni care au totul, dar sunt nefericiți
Niște oameni norocoși care trăiesc într-un mediu favorabil și aparent trebuie să depășească puține dificultăți pentru a obține ceea ce își doresc se simt nefericiţi . Dar dacă nu există obstacole, totul decurge fără probleme și viața lor este confortabilă și la vale Ce cauzează această nefericire? Ce declanșează această nemulțumire constantă?
De multe ori acestea sunt bariere invizibile pentru alții create și îngroșate de persoană. Și noi putem deveni cel mai mare dușman al nostru dacă ne judecăm greșit și ne construim limite mentale sau întărim atitudinile negative față de obiectivele pe care ne-am propus să le atingem. Un fel de balast autoimpus pentru care vom plăti consecințele. Și în fiecare domeniu al vieții.
Adesea acest lucru se întâmplă pentru că Iubirea de sine, sau iubirea față de noi înșine, dispare. L’ stima de sine se prăbușește sub loviturile acestui joc psihologic ciudat care nu are nimic de-a face cu egoismul. Nu înseamnă să mă gândesc: sunt superior tuturor și dimpotrivă: merit același tratament și aceeași înțelegere pe care o dau celorlalți.
Importanța de a te judeca obiectiv
A te iubi înseamnă a-ți recunoaște valoarea și a te considera la fel de important ca ceilalți. Pentru mulți oameni nu este ușor pentru că nu știu să se judece obiectiv.
De multe ori avem tendința de a exagera virtuțile altora iertandu-le orice defecte sau justificandu-le comportamentele gresite. Dimpotrivă, devenim teribil de nedreptăți față de noi înșine, exigenți și chiar cruzi. Dacă vă recunoașteți în acest mod de a gândi, știți bine că sunteți cei mai mari dușmani ai voștri!
Acest comportament poate produce amărăciune profundă care duce la depresie și comportament nevrotic. Trebuie să învățăm să ne evaluăm obiectiv și altfel ne comparam altora. Numai așa ne vom îndepărta cel mai mare dușman din mintea noastră.
A fi propriul nostru cel mai mare dușman poate fi rezultatul educației
În general acest mod de a fi și de a simți este rezultatul educaţiei şi al unei maturizări deosebite . Copilul este prin natură egocentric. Încă nu are conștiință socială și crede că totul în jurul lui îi aparține și îl preocupă.
Această idee este susținută de faptul că de obicei este pusă la centrul atentiei : de la părinți, bunici, veri mai mari... Mai târziu, prin educație și contactul cu alți copii, descoperă că în jurul său sunt mulți alți oameni. El descoperă că și acești alți indivizi merită respect și considerație.
Dar dacă acest echilibru lipsește cel mai probabil ca adult va fi incapabil să se judece pe sine și pe alții în mod obiectiv . În comparație cu prietenii și colegii își va anula propriile merite și calități pentru a nu le desconsidera și mânat de o smerenie excesivă, foarte rigidă și probabil favorizată de credințele morale și religioase.
Sau în cazul opus pentru a evita remuşcările şi sentimente de vinovăție el îi va judeca negativ pe ceilalți, favorizând totuși o atitudine internă care nu este niciodată sincer satisfăcută.
Cum să încetăm să fim cel mai mare dușman al nostru
Pentru a învinge cel mai mare dușman al nostru, primul pas este să ne dăm seama de problemă. Trebuie să ne observăm comportamentul zilnic și dinamica gândurilor noastre . Vom descoperi astfel că de mai multe ori pe zi ne lipsim de mici satisfacții crezând greșit că nu ne aparțin și nici nu le merităm.
Să începem de aici recunoscându-ne capacităţile şi micile rezultate obținute în fiecare zi datorită eforturilor noastre. Poate fără să ne dăm seama într-o zi vom reuși să canalizăm această satisfacție transformând-o în motivația care ne lipsește deocamdată dar care ne va permite să realizăm ceea ce ne dorim (și merităm).
