Neuronii oglindă și empatia reprezintă unul dintre cele mai fascinante mecanisme studiate vreodată de neuroștiință. Acesta este procesul prin care acțiunile și emoțiile celorlalți nu ne sunt indiferente, ci mai degrabă trezesc un răspuns empatic în noi. Aceste mecanisme au o puternică componentă socială, iar funcționarea lor corectă are un impact mare asupra relațiilor noastre sociale.
Imaginați-vă pentru o clipă stând într-un fotoliu în tarabele unui teatru. Vizualizează un grup de actori excelenți care interpretează piesa, executând mișcări și gesturi precise ale corpului și intonând fiecare cuvânt atât de perfect încât să-ți transmită o multitudine de emoții...
Vedeți cu ochii altuia, ascultați cu urechile altuia și simțiți cu inima altuia.
-Alfred Adler-
Nimic din toate acestea nu ar avea sens dacă nu am avea acea bază biologică care ne permite să activăm o gamă puternică de senzații, sentimente și emoții precum frica, compasiunea, bucuria, îngrijorarea, repulsia, fericirea... Fără toate acestea teatrul vieții și-ar pierde sensul. Am fi ca niște corpuri goale, o populație de hominizi care nici măcar nu ar fi capabili să dezvolte o formă de limbaj.
Prin urmare, nu este surprinzător faptul că interesul pentru neuronii oglindă și empatie nu se limitează la lumea neuroștiinței și psihologiei, ci se extinde la antropologia pedagogiei și artei. În ultimele decenii savanţi din diferite discipline au explorat această arhitectură internă a omului aceste mecanisme surprinzătoare care nu au fost încă pe deplin dezvăluite.
Neuronii oglindă și empatia: una dintre cele mai mari descoperiri în neuroștiință
Mulți neurologi și psihologi spun că descoperirea lui neuronii oglindă pentru psihologie a avut o importanță similară cu descoperirea ADN-ului pentru biologie. A ști mai multe despre neuronii oglindă și despre empatie ne ajută cu siguranță să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine ; totuși, nu trebuie să cădem în greșeala de a le considera singurele procese care ne fac oameni.
Omul așa cum îl cunoaștem astăzi este rezultatul unui număr infinit de procese combinate împreună. Empatia ne-a facilitat evoluția socială și culturală, dar nu a fost singurul factor determinant. Prin această precizare dorim să clarificăm încă de la început că există multe mituri false care ar trebui spulberate. De exemplu Nu este adevărat că, așa cum auzim uneori, femeile au mai mulți neuroni oglindă decât bărbații . Este adevărat, însă, că aproape 20% dintre ai noștri neuronii sunt de acest tip.
Singura modalitate de a înțelege oamenii este să-i simți în interiorul tău.
-John Steinbeck-
Pe de altă parte, nu există studii concludente care să demonstreze că persoanele cu a tulburare din spectrul autismului au disfuncție a neuronului oglindă sau care se caracterizează printr-o lipsă totală şi absolută de empatie . Nu este adevărat. În realitate, problema lor este mai degrabă de natură cognitivă în zona creierului care procesează informații, efectuează o analiză simbolică și răspunde cu un comportament coerent și adecvat în raport cu stimulul observat.
Pentru a afla mai multe despre aceste procese, vă oferim mai multe date despre ceea ce știința ne poate spune astăzi despre neuronii oglindă și empatie.
Mișcările noastre și relația dintre neuronii oglindă și empatie
Ceea ce vrem să vorbim în continuare este un fapt puțin cunoscut, dar foarte important. Empatia nu ar exista dacă mișcarea, acțiunile, gesturile și pozițiile nu ar exista... De fapt, spre deosebire de ceea ce putem crede, neuronii oglindă nu sunt un tip specific de neuron. În realitate sunt simple celule ale sistemului piramidal legate de mișcare. Particularitatea lor este însă că ele sunt activate nu numai cu mișcarea noastră, ci și atunci când observăm cea a altora .
Aceasta din urmă a fost o descoperire a doctorului Giacomo Rizzolatti, un neurofiziolog italian și profesor la Universitatea din Parma. În timpul unui studiu efectuat în anii 1990 asupra mișcărilor motorii ale maimuțelor, doctorul Rizzolatti a fost surprins de descoperirea existenței unei serii de structuri neuronale care reacționau la ceea ce făcea un alt membru al aceleiași sau al altei specii.
Această rețea de neuroni piramidali sau neuroni oglindă se găsește în girusul frontal inferior și cortexul parietal inferior și este prezentă la mai multe specii. nu doar la bărbați. Chiar și maimuțele și alte animale de companie, cum ar fi câini sau pisicile pot simți empatie față de alte animale sau oameni.
Relația dintre neuronii oglindă și evoluția umană
Am spus deja asta neuronii oglindă și empatia nu reprezintă un comutator magic care ne-a luminat conștiința peste noapte și ne-a permis să evoluăm ca specie. În realitate, evoluția umană a fost dată de o serie de procese numeroase și minunate precum coordonarea mână-ochi care ne-a dezvoltat conștiința simbolică, saltul calitativ în structurile gâtului și craniului care a făcut posibil limbajul articulat și așa mai departe.
Printre toate aceste procese extraordinare se numără și cel al neuronilor oglindă. Aceștia din urmă sunt responsabili de capacitatea noastră de a înțelege și interpreta anumite gesturi și apoi asociați-le cu un set de semnificații și cuvinte. În acest fel a fost posibilă coeziunea socială de grup.
Empatia: un proces cognitiv esențial pentru relațiile noastre
Neuronii oglindă ne permit să încercăm empatie față de oamenii din jurul nostru. Ele sunt acea punte care ne leagă, ne leagă unul de celălalt și, în același timp, ne permite să experimentăm trei mecanisme fundamentale:
- A fi capabil să cunosc și să înțeleagă ceea ce simte sau trăiește persoana din fața mea (componenta cognitivă).
- A fi capabil să simtă ceea ce simte persoana (componentă emoțională).
- A fi capabil să răspundem într-un mod plin de compasiune, dând naștere acelui comportament social care ne permite să avansăm ca grup (un tip de răspuns care implică, fără îndoială, un nivel mult mai mare de sofisticare și delicatețe).
În acest moment pare interesant să dedic o scurtă reflecție unei idei fascinante propuse de un psiholog de la Universitatea Yale, Paul Bloom. Multe dintre articolele sale au stârnit dezbateri și controverse pentru că acest savant susține că empatia este inutilă în zilele noastre. În spatele acestei afirmații controversate se află o realitate destul de evidentă.
Am ajuns la un punct al evoluției umane în care toți suntem capabili să experimentăm, să vedem și să percepem ceea ce trăiește persoana din fața noastră sau pe care o vedem la televizor. Cu toate acestea ne-am obișnuit atât de mult cu toate acestea, încât am devenit impasibili.
Am normalizat suferința celorlalți, suntem atât de cufundați în micro-lumea noastră încât nu suntem în stare să trecem dincolo de balonul nostru personal de săpun. Singura modalitate de a depăși acest obstacol este de a pune în practică a altruism eficientă și activă. Neuronii oglindă și empatia formează un pachet standard în programarea creierului uman. La fel ca Windows într-un computer când îl cumpărăm din magazin. Cu toate acestea, trebuie să ne antrenăm să-l folosim eficient prin exploatarea întregului său potențial.
Trebuie să învățăm să ne uităm la ceilalți, renunțând la prejudecăți. Nu are rost să ne limităm la a simți ceea ce simt ceilalți: este necesar să le surprindem realitatea dar să o menținem pe a noastră pentru a-i putea însoți eficient într-un proces de ajutor, sprijin și altruism.
În cele din urmă
Este bine să ne amintim mereu care este adevăratul scop al neuronilor oglindă și al empatiei: să ne promovăm sociabilitatea, supraviețuirea și legătura noastră cu oamenii din jurul nostru.
