
Facem asta des: ascundem emoțiile. Să recunoaștem, este un obicei comun pentru toată lumea să reducă la tăcere durerea, să îmbutelieze anxietatea, frica și mânia. Încetul cu încetul, ascunderea continuă încetează să mai fie funcțională și începe să genereze blocaje și odată cu ele subminează sănătatea, spontaneitatea și creșterea personală.
De secole, cultura noastră a pus rațiunea pe primul loc . Sintagma lui Descartes cogito ergo sum (cred deci că exist) ne introduce într-o realitate în care emoțiile sunt concepute ca un stigmat sau un element care ne îndepărtează cumva de a fi civili.
Umblă ca un leu, vorbește ca porumbeii, trăiește ca elefanții și iubește ca un copil.
-Santosh Kalwar-
Poate din acest motiv copilul este educat la ideea că strigăt este sinonim cu imaturitatea și că este mai decor să înghiți tristețea . Îi spunem că a te enerva și a reacționa este nepoliticos; îi învățăm să râdă într-un mod conținut pentru că cei care râd în hohote fac o impresie proastă. Îi transmitem că emoțiile, mai ales arătându-le, sunt un indiciu al slăbiciunii, niciodată un potențial de învățat pentru a fi înțeles și exploatat.
Prin urmare, simțim că existăm, aceasta este realitatea simplă. Sentimentele și emoțiile ne dau viață, a le reprima înseamnă a le abandona treptat. Mascarea emoțiilor noastre este o formă de violență. Această lume interioară ne dirijează de fapt dorințele dă aripi nevoilor noastre.

Emoțiile și scopurile lor
Am putea spune că toți venim pe lume cu un potențial incredibil pentru fi fericit . Aceasta nu este o iluzie, dar există câteva aspecte de luat în considerare. Genetica, contextul social și familial sunt factori care predispun la fericire. Ele chiar pun bazele acestui potențial al nostru, permițându-ne să ne inspirăm mai ușor din cocktailul de emoții pozitive precum optimismul, rezistența și bucuria.
O mare parte din suferința sufletului pe care o purtăm adesea fără să știm de ce provine din structura noastră psihică și emoțională formată în primele etape ale ciclului nostru de viață. Primim o educație care vizează respectarea regulilor și cunoștințelor, este adevărat, dar și a gestionării emoțiilor . Si tocmai acest ultim aspect, cel emotional, conditioneaza calitatea vietii si potentialul uman.
Una proastă management emoțional deseori ne conduce la denaturarea multor realități interne. Vedem emoțiile ca pe niște alegeri dintr-un meniu pe care fiecare dintre noi le poate alege sau renunța după bunul plac (azi mă simt rupt, dar decid să arăt fericirea). Dinamica internă nu funcționează astfel: emoțiile nu pot fi amânate; nu mor ci se transformă: în boli psihosomatice și în durerea vieții.
Emoțiile sunt impulsuri instinctuale cu scopuri și obiective precise. A le da deoparte înseamnă a închide ușa către o realitate internă care, dacă este bine înțeleasă, gestionată și orientată, ne-ar permite să atingem o mai mare bunăstare. Ascunderea emotiilor, in schimb, inseamna a da forma unei stari de rau care sta la baza unei serii de tulburari psihologice.
Ascunderea emoțiilor este nesănătoasă: învață să lucrezi la starea ta de bine
Ascunderea emoțiilor are un cost imens . Ai putea crede că făcând asta lucrurile sunt mai bune pentru că nimeni nu-ți simte preocupările pentru că te simți integrat fără a atrage atenția pentru că totul rămâne nemișcat pentru că poți continua să fii productiv. Dar cât timp putem păstra această mască?
Cum să gestionezi emoțiile?
Am spus că soluția nu este reprima ignora sau ascunde emoțiile . Această energie emoțională este acolo prezentă și vie. Secretul este să-l lași să curgă. Pentru a înțelege mai bine cum să ne gestionăm emoțiile, să încercăm să folosim trei metafore simple.

Prin urmare, este o chestiune de a învăța să ne canalizăm fiecare emoție în mod corespunzător. Trebuie să ne mișcă-te împreună cu ei, începe să spui ce ne deranjează, reacționează la momentul potrivit fii asertiv și agil în fața presiunilor zilnice . În esență, făcând din emoțiile noastre un motor perfect și armonios pentru viața noastră și nu un