În fiecare an, 900 de cazuri noi de cancer infantil sunt diagnosticate la copiii sub 15 ani.
O atenție deosebită trebuie acordată efectelor secundare ale bolii și tratamentelor. De fapt, este important să reunim cele mai eficiente tehnici psihologice pentru a le reduce. De asemenea, este indicat să cunoașteți cele mai potrivite intervenții pentru a reduce problemele de anxietate și depresie pe care le pot prezenta copiii. Fără a uita de îmbunătățirea calității vieții lor în timpul bolii dar și după depășirea acesteia.
Copii cu cancer: efectele bolii
Pacientul cu cancer prezintă simptome fizice și psihologice. Dintre simptomele fizice se remarcă vărsăturile, scăderea în greutate, oboseala etc. La nivel emoțional, totuși, copiii cu cancer se confruntă cu sentimente precum furie, frică, singurătate sau anxietate .
În funcție de vârsta la care se pune diagnosticul, boala se manifestă într-un fel sau altul . La copiii mai mici, preocuparea cu privire la durere și disconfort iese în evidență frică să se despartă de părinţii lor. La cei mai în vârstă, încep să apară sentimente de singurătate. La adolescenți, totuși, există o teamă de moarte și stres legat de schimbările fizice.
Cu toate acestea, există și câteva trăsături comune. Durerea este una dintre cele mai frecvente preocupări . Poate rezulta din boala in sine sau poate aparea din cauza tratamentelor. De exemplu, aspirația măduvei osoase și biopsia sunt proceduri foarte dureroase și frecvente în timpul tratamentului.
Copiii bolnavi de cancer trebuie, de asemenea, să fie expuși la proceduri precum radioterapie, chimioterapie sau analize de sânge considerate a fi mai dureroase decât boala în sine. Tulburările de somn sunt, de asemenea, destul de frecvente oboseală probleme de anxietate, simptome depresive și probleme de relație.
Intervenție psihologică la copiii cu cancer
Primirea diagnosticului produce un impact psihologic foarte puternic asupra familiei în urma căruia apare îndoiala dacă trebuie sau nu informat copilul. În aceste cazuri, consultați un specialist pentru ce să faceți și cum vă poate ajuta familial si copilul.
Diagnosticul de cancer este foarte delicat și necesită o mare înțelegere, delicatețe și mai presus de toate sprijin.
Efectele bolii, caracteristicile tratamentului si evolutia lui impreuna cu sentimentul de incertitudine genereaza de obicei numeroase intrebari care au nevoie de raspunsuri. Intervenția psihologică poate ajuta să le găsească sau cel puțin să învețe să gestioneze situațiile care pot apărea.
Mai jos enumeram o serie de tratamente care s-au dovedit eficiente in numeroase ocazii. Pentru a fi mai ușor de înțeles, vom înlocui principalele simptome deja menționate cu tratamentele respective.
- Reducerea greață și vărsături: relaxare musculară progresivă cu imagini ghidate și hipnoză desensibilizare sistematică .
- Controlul durerii: distragere a atenției utilizarea imaginației relaxare/antrenament de respirație întărire pozitivă terapie prin muzică și hipnoză.
- Reducerea oboselii: distragerea atenției și planificarea activităților în funcție de prioritatea acestora.
- Tratamente pentru anxietate: tehnici de relaxare și respirație vizualizarea scenelor plăcute întărirea comportamentului adecvat întărirea diferențială și autoverbalizările pozitive.
- Tratamente pentru depresie: educație emoțională, activități plăcute și restructurare cognitivă.
Adaptarea la o nouă viață după depășirea cancerului
Rata actuală de supraviețuire a copiilor cu cancer ajunge la 80% . O cifră încurajatoare pe care sperăm să o aducem la 100% datorită progresului în diferitele tratamente. Totuși, ce înseamnă de fapt să fii supraviețuitor de cancer?
Cancerul este o boală caracterizată printre altele prin perioade lungi de spitalizare. Cei mici nu mai merg la școală și abia își văd colegii sau profesor iar contactul cu lumea exterioară este minim. Acest lucru le reduce cercul social și atunci când vine momentul reintegrării, apar unele dificultăți.
Revenirea la școală, de exemplu, este un proces complex . Atât copiii, cât și părinții lor se tem. Pe de o parte, copiii nu doresc să se despartă de părinți și pot avea anumite preocupări cu privire la noul lor aspect (alopecie, amputații etc.). Pe de altă parte, părinții se tem că copiii lor vor fi respinși de semeni sau se tem de contagierea unor boli care îi vor îmbolnăvi din nou.
În acest caz vă recomandăm oferi informatii utile copilului si intregii familii dar si personalului didactic care va trebui să preia situația. Reintegrarea presupune un proces de adaptare care ia timp.
Intervenții precum ținerea de întâlniri cu cadrele didactice pentru a le oferi informații adecvate asupra bolii și tratamentului și-au demonstrat eficacitatea, desfășurarea de activități preliminare de pregătire a copilului pentru întoarcerea la școală sau prezentarea celorlalți copii pentru ca aceștia să înțeleagă boală și nevoile bebelușului care urmează să sosească.
În cele din urmă, prin ajutorul psihologic, fără a uita de intervenția multidisciplinară a altor profesioniști, putem garanta copiilor bolnavi de cancer și familiilor lor o viață mai bună în acest proces dificil.
