Cu această poveste care abordează tema de atașament în cadrul cuplului am dori astăzi să reflectăm la care sunt mecanismele atașamentului nesigur cum generează suferință în noi și ne influențează atunci când încercăm să controlăm și domina celălalt folosind dragostea drept scuză.
Încearcă să-ți pui aceste întrebări: ce diferențe există între dragoste și atașament? De ce le confundam? Cum te afectează atașamentul dependent?
– Jiddu Krishnamurti –
Prințul și rândunica: atașamentul emoțional
Prințul își petrecea zilele uitându-se pe fereastră așteptând să se întâmple ceva . La el era doar un servitor care se ocupa de cumpărături și de păstrarea curată a castelului. -Ce viață plictisitoare- oftă el.
Într-o dimineață de aprilie o rândunica a aterizat pe pervazul ferestrei lui.
Rândunica s-a întors
Din acel moment prințul își petrecea zilele așteptând cu nerăbdare întoarcerea. În sfârșit a sosit ziua mult așteptată și rândunica s-a întors să-i cânte o nouă melodie. Prințul se simțea cu adevărat norocos. -O să-i fie frig?- se întrebă el chiar înainte să-și reia zborul.
A treia oară când s-a întors, prințul s-a întrebat îngrijorat dacă păsării îi era foame. încercări i-a poruncit să construiască și casa. — Al naibii de pasăre, mormăi servitorul.
În interiorul cuștii, prințul a așezat insectele și apa, precum și câteva pânze de mătase ca pat. Când a văzut pasărea aterizând pe pervaz a adus carlinga mai aproape de el și s-a bucurat la vederea animalului stingându-și setea și savurând mâncarea că îi pregătise. -Iti plac insectele astea, randunica mea dulce?- o intreaba el. -Le-am vânat pentru tine, adăugă el. Cu un ciripit scurt
Prințul trăiește cu incertitudine
Atunci prințul a fost cuprins de neliniște. Dacă nu s-a mai întors niciodată? Dacă ar fi găsit o casă mai bună în care să se adăpostească? Poate că alți prinți și-ar fi construit case mai bune sau ar fi vânat ei înșiși insecte. Nu putea să permită. Nu a existat nici o rândunică ca ea pe lume!
Prințul a petrecut două zile fără să doarmă și fără să se mai poată gândi la altceva până când a decis să petreacă timpul făcând o ușă mică cu lacăt pentru căsuța mică. Rândunica s-a întors ca întotdeauna și când a intrat în cușcă pentru a încerca mâncarea a fost închisă înăuntru de prinț. – Te iubesc –
Un pic confuz rândunica s-a lăsat purtat de ideea de confort .
Prințul și-a așezat cușca pe noptieră pentru a-i putea spune bună dimineața în fiecare dimineață mângâindu-i capul. -Ești rândunica mea, cântă-mi un cântec de dragoste- o întrebă el. -Viziunea asta nu este rea deloc, gândi rândunica. Și a cântat. Dar pe măsură ce timpul trece muzică a ajuns să se estompeze până s-a stins complet.
Rândunica își pierde cântecul
-Nu mai cânți?- a întrebat-o prințul surprins. - Cântarea ta m-a făcut fericit.
-Cântarea mea a fost inspirată de gâlgâitul pârâului, de foșnetul vântului printre crengile copacilor, de reflexia lunii pe stâncile muntelui. Și ți l-am adus înapoi cu bucurie De când sunt închis în această cușcă, nu mai găsesc despre ce să cânt.
- O fac pentru ca te iubesc...
-OMS? Ce este un vânător? - a întrebat ea.
-Te protejez si am grija de tine, aici esti ferit de orice pericol.
Într-o zi, prințul s-a trezit cu tresărire. Era pe cale să mângâie rândunica, dar a găsit-o moartă.
Luat de furie și-a căutat servitorul și l-a concediat pentru că, fără îndoială, una dintre insectele pe care le vânase a omorât-o. Faptul de a fi găsit un vinovat nu a fost de mângâiere pentru prinț care se simțea și mai singur și mai lipsit de apărare decât atunci când nu întâlnise încă rândunica. Până când altul a aterizat pe geamul lui și i-a cântat un cântec: cel mai dulce pe care l-a avut.
Relații cu o dragoste de eșapament de blocare
Această poveste explică cum funcționează atașamentul în relațiile de cuplu, arătându-ne cum fricile și fricile noastre copleșesc adesea dorințele și drepturile celuilalt. El ne spune un fapt: încercarea de a transforma oamenii pe care îi cunoaștem nu fac altceva decât să-i îndepărteze de ego-ul și de fericirea lor. Fără să ne dăm seama, îi lipsim de ceea ce sunt.
Confruntați cu circumstanțe de gol și singurătate, ne putem asuma responsabilitatea de a ieși singuri din el sau alegem să transmitem responsabilitatea partenerului nostru prin stabilirea unei relații de dependență.
Atașamentul poate genera confuzie în noi făcându-ne să exagerăm calitățile persoanei iubite și transformându-l în ochii noștri într-o ființă unică și de neînlocuit, crescând în consecință anxietatea la gândul la posibila lui pierdere. Cu scuza protecției sau bunăstării lui putem ajunge să-i lipsim pe celălalt de libertatea lui.
Aceasta este o poveste despre atașament, dar este și o poveste despre dragoste. Dragostea înseamnă acceptarea și respectarea felului de a fi al celuilalt, dorindu-și fericirea chiar înainte de a-și satisface propriile nevoi. și lăsați-l să zboare când este nevoie, dacă asta îl face fericit – la fel ca rândunelele.
*Povestea originală de Mar Pastor.
