
The simțul umorului . În plus, este aproape întotdeauna un semn de inteligență. Este arta celor care desenează ceea ce văd cu o satiră elegantă pentru a ne face să reflectăm. Arta celor care reușesc să ne facă să râdem în hohote făcându-ne conștienți de o realitate mai puțin rigidă.
Dacă acum ne-am îndrepta privirea spre trecut și am lua pentru o clipă textele lui Platon, probabil că am fi surprinși. Celebrul filozof grec și profesor al lui Aristotel credea că simțul umorului iar râsul era puțin mai mult decât o trăsătură a comportamentului prost și lipsit de gust. Potrivit lui, fiecare individ care a folosit glume și glume a demonstrat un comportament mândru. Potrivit lui Platon, acești oameni au îndrăznit să se laude cu ei înșiși și să-i ridiculizeze pe alții.
Platon a argumentat acest lucru pentru că arta de a-i face pe alții să râdă implică uneori afronte sau provocări la adresa codului moral. Simțul umorului poate ridiculiza anumite grupuri din societate, poate clasifica oamenii, convingerile, atributele lor fizice etc. puține arte pot fi la fel de înalte ca arta celor care știu să-și folosească simțul umorului într-un mod sofisticat și creativ. Pentru a face acest lucru, este esențial să scape de ceea ce este obișnuit și stereotip.
Simțul umorului și relația acestuia cu inteligența
Simțul umorului unei persoane este, fără îndoială, cea mai bună scrisoare de intenție. Ne vom fi dat seama de acest lucru de mai multe ori. Nu există nimic care să spună atât de multe despre o persoană cât ceea ce o face să râdă sau nu. Simțul umorului alimentează foarte adesea chiar și neintenționat conexiunile interpersonale. Abilitatea de a înțelege cea mai subtilă ironie sau de a ușura momentele de tensiune și îngrijorare sunt cheia.
Cei care pot folosi un simț al umorului mai plăcut și creativ decât în mod normal au de obicei un IQ ridicat. Este și adevărat, însă, că sunt oameni cu a QI foarte inalt si care in ciuda acestui lucru nu sunt obisnuiti cu glumele sau ironie. Personaje ca Oscar Wilde George Bernard Shaw și Groucho Marx sunt, fără îndoială, cele mai clasice exemple.
Unele nuanțe și detalii fac acest subiect și mai interesant. Un studiu a fost efectuat la Universitatea din Viena, Austria, care a relevat acest lucru oamenii cu un bun simţ al umorului au o mare inteligenţă verbală şi emoţional .

Această cercetare mai arată că există o asociere directă între simțul umorului, abilitățile cognitive, inteligența emoțională și stima de sine .
- Aceștia sunt de obicei persoane extrovertite care folosesc simțul umorului ca strategie pentru a face față stresului, grijilor sau adversităților zilnice.
- Psihologii evoluționisti descriu în schimb simțul umorului ca pe o caracteristică ereditară care determină în noi o mai mare agilitate și flexibilitate mentală sau o abordare mai rigidă.
- Când umorul se bazează pe sarcasm, atacuri, ridiculizări și își bate joc de alții, se numește umor negativ. Un simț negativ al umorului è asociate cu personalități mai detașate și tendințe spre depresie.
Simțul umorului și creativitate
El a fost întrebat Albert Einstein
Einstein știa foarte bine ce spunea când a subliniat importanța simțului umorului în relația sa cu inteligența umană. Multe studii neuropsihologice susțin de fapt ideea unei asocieri între starea noastră emoțională pozitivă, creativitate și inteligență. Nu putem uita că râsul crește producția de dopamină în creier, acest neurotransmițător activând și mecanismele naturale care facilitează învățarea.

Ca rezultat, devenim mai flexibili și mai creativi. Memoria noastră se îmbunătățește și concentrarea și atenția ne sunt întărite. Râsul este viață. Simțul umorului creează conexiuni. În plus, reduce stresul, întărește sistemul imunitar și crește productivitatea muncii.
Deci zicala că viața este totul despre dragoste și umor este atât de adevărată. Iubește să o înțeleg mai bine și umor să o îndure în fiecare zi. Prin urmare, să nu disprețuim beneficiile acestui mare afrodisiac pentru inimă și creier. De ce Dacă simțul umorului ne face mai deștepți, merită să îl folosim. Să o folosim într-un mod ingenios și priceput pentru a relativiza o realitate care uneori merită să fie văzută într-un mod mai relaxat.
 
             
             
             
             
             
             
             
             
						   
						   
						   
						   
						   
						   
						  