
Pensionarea reprezintă un moment paradoxal care este salutat în același timp ca o mare realizare și o mare pierdere . Tocmai din acest motiv se întâmplă adesea să ne simțim dezorientați și intimidați odată ce a sosit momentul să părăsim lumea muncii.
Strict vorbind cel pensiune poate fi definită ca încetarea definitivă a muncii din cauza vârstei sau a stărilor de sănătate care împiedică efectuarea regulată a muncii. Impactul său depinde de mai mulți factori. În orice caz, este inevitabil să considerăm pensionarea o adevărată transformare vitală.
Cu cât iese mai mult nisip din clepsidra vieții noastre, cu atât mai clar ar trebui să putem vedea prin sticla ei.
-Jean-Paul Sartre-
Dimensiunea muncii este una dintre pietrele de temelie în jurul căreia ne construim viața. De obicei întreaga noastră rutină zilnică se învârte în jurul Lucru . Acesta din urmă ne determină programele și timpul nostru. Și știm bine, timpul este totul. Dar ne determină și obiectivele, ne afectează stima de sine și capacitatea noastră de a reuși sau de a eșua în toate aspectele vieții noastre. Tocmai din acest motiv sosirea pensionării trebuie să reprezinte începutul bine studiat al unei noi etape vitale.

Pensionarea este un proces împărțit în mai multe etape
Pensionarea se dezvoltă în mai multe etape. Fiecare dintre ele reprezintă un pas înainte în a noastră cale spre adaptarea la o nouă condiţie de viaţă. Totuși, nu este o cale simplă. Putem face totul cât mai simplu posibil, având suficiente informații pentru a face față a ceea ce urmează.
Fazele sunt următoarele:
Nu toți oamenii experimentează etapele tocmai prezentate în ordinea descrisă . Sunt cei care sunt deja capabili să-și imagineze clar ce vor face odată ce se vor pensiona anticipat, evitând astfel instabilitatea emoțională tipică lunilor următoare. Sunt și cei care intră la pensie în mod confuz fără să știe la ce să se aștepte și fără să aibă încă o idee clară despre cum să-și organizeze timpul.

Cum să abordezi pensionarea în mod corect?
Schimbarea în ceea ce privește orarele de rutină și mediul cu impact mai mare sau mai mic va forța inevitabil o nouă organizație vitală. Pensionarea necesită, de obicei, mai puțină activitate fizică, cu o creștere a spiritului de inițiativă cel puțin în construirea noii rutine. Acesta este un moment în care ne confruntăm cu durere pentru spațiile și obiceiurile pierdute pentru colegii de muncă lăsați în urmă și pentru activitățile care nu se vor mai desfășura.
Dincolo de aceste aspecte însă nu putem uita că pensionarea este încă o mare realizare. Dacă este gestionat în mod corect, poate reprezenta o etapă vitală splendidă în care să exploreze noi căi și să atingă noi obiective. Iată câteva sfaturi utile pentru a da un sens pozitiv acestei experiențe:
Nicio transformare majoră a vieții nu are loc fără o anumită durere sau suferință emoțională . Trebuie să fii conștient de asta. Dar pensionarea aduce cu sine aspecte noi și interesante ale vieții dacă este abordată cu entuziasm și o minte deschisă.