Sunt surprins de cum uneori oamenii fac o promisiune într-un mod atât de simplu și natural de parcă viața ar fi un joc în care putem promite orice fără să știm măcar dacă în viitor ne vom putea ține de cuvânt. Astfel nimeni nu mai este obligat să facă nimic. Când vine vorba de probleme care sunt de o importanță vitală pentru unii, dar nu contează atât de mult pentru alții, am sentimentul că promisiunile sunt acum un obicei învechit .
Este mai bine să nu primim promisiuni pentru că atunci putem accepta faptul că puțini își vor respecta angajamentele . Cu toții i-am auzit pe bunicii noștri vorbind despre vremurile bune când onorarea unei promisiuni era aproape o chestiune de viață și de moarte. Și nu mă refer la promisiunile iubirii care, după cum știm bine, sunt cele mai puțin respectate. Nu contează dacă promisiunea este oarecum banală sau foarte importantă, angajamentul pe care îl luăm atunci când spunem că vom face sau vom oferi ceva ar trebui să fie suficient pentru a ne asuma responsabilitatea de a-l face.
Nu trebuie să uităm niciodată dezamăgirea pe care ar suferi persoana care și-a pus încrederea în promisiunea noastră, ca să nu mai vorbim de cât de triști sau supărați ne simțim când suntem cei care primim această amară dezamăgire. Trebuie să onorăm promisiunile, este ca și cum ne dăm cuvântul sau poate chiar cuvintele sunt acum învechite?
Mai mult, cuvântul nostru este singurul bun valoros pe care îl deținem, să nu uităm asta. Obiectele materiale sunt simple circumstanțe și într-o zi s-ar putea să ne găsim brusc fără nimic . Nu ar trebui să le dăm
Este singurul lucru pe care nimeni nu ni-l poate lua vreodată, dar îl pierdem încetul cu încetul când facem promisiuni pe care știm că nu ne putem ține când promitem că vom ieși la plimbare când înșelăm.
Când vine vorba de promisiuni, este mai bine ca ele să fie puține și adevărate, decât multe și false . Dacă nu putem sau nu dorim să ne respectăm o promisiune, cel mai bun lucru este Ești dispus să ții acea promisiune, indiferent de situație
