Pavlov și condiționarea clasică

Experimentul lui Ivan Pavlov asupra câinilor săi este unul dintre cele mai cunoscute și mai importante din istoria psihologiei. Datorită acestei mici descoperiri întâmplătoare a fost posibilă formularea unei teorii a învățării. Cercetările lui Pavlov ne-au permis să înțelegem dinamica învățării asociative prin fenomenul condiționării clasice.

Condiționarea clasică constă în asocierea unui stimul inițial neutru cu un stimul semnificativ. În prezența unui stimul neutru și în absența celuilalt, apare un răspuns similar cu cel care s-ar produce atunci când se confruntă cu un stimul semnificativ. Această capacitate de a asocia doi stimuli, oricât de diferiți ar fi ei, ne ajută în multe situații cotidiene.

Pentru a înțelege mai bine cum funcționează condiționarea clasică să ne uităm la două aspecte: experimentul de Pavlov şi elementele care alcătuiesc acest tip de condiţionare.

experimentul lui Pavlov

Ivan Pavlov, fiziolog rus, a studiat mecanismul salivației la câini în prezența alimentelor. A observat că câinii lui au început să saliveze înainte să vadă mâncarea . Simplul fapt de a le supune anumitor condiții a provocat răspunsul salivației.

Pavlov a dedus că câinii lui asociaseră cumva experimentul cu administrarea hranei. Pentru a face lumină asupra unor aspecte încă misterioase ale învăţare Pavlov a conceput o serie de experimente. Obiectivul a fost de a confirma ipoteza că atunci când doi stimuli sunt prezentați concomitent ei ajung să fie asociați.

Experimentul care a demonstrat existența condiționării clasice a fost asocierea sunetului unui clopot cu mâncarea. Pentru a obține acest rezultat, Pavlov a conectat un contor de salivație la un anumit număr de câini. Pavlov a sunat un clopoțel și a dat imediat mâncare câinilor . La vederea hranei, contoarele au indicat în mod natural salivația la câini.

După prezentare un anumit număr de ori . alimente .

Experimentul a demonstrat că un stimul inițial neutru ar putea provoca un răspuns complet nou asociere de aceeași la un stimul semnificativ . Acest fenomen se numește condiționare clasică.

Elementele condiționării clasice

Condiționarea clasică constă din patru elemente principale:

Stimul necondiționat. alimente . Răspuns necondiționat . Stimul condiționat. Răspuns condiționat.ŞI

Condiționarea clasică constă în interacțiunea acestor patru elemente. Prezentarea unuia stimul neutru împreună cu un stimul necondiționat de multe ori transformă stimulul neutru într-unul condiționat . Acesta din urmă va da așadar un răspuns condiționat similar celui necondiționat. În acest fel, se creează o nouă învățare prin asocierea a doi stimuli.

Condiționarea clasică stă la baza a numeroase studii care ne-au permis să înțelegem multe aspecte ale învățării umane . Datorită ei cunoaştem mai bine fenomenul fobii sau modul în care ne asociem emoțiile cu noi stimuli.