Sindroame extrapiramidale: diagnostic și cauze

Sindromul extrapiramidal este o tulburare motorie care se manifestă în principal ca efect nedorit al terapiei cu medicamente antipsihotice. Vorbim despre o tulburare motorie cauzată de o leziune a sistemului extrapiramidal format din ganglionii bazali ai creierului alcătuiți din nucleele gri și căile și conexiunile acestora.

Sistemul extrapiramidal are sarcina de a controla mișcările voluntare ale tonusului muscular, precum și de a produce mișcări automate instinctive și dobândite. Din acest motiv, atunci când se confruntă cu o problemă care afectează acest sistem, apar tulburări de mișcare, tonus și postură.

Cel mai frapant exemplu de sindrom extrapiramidal este boala Parkinson . Pentru a-l defini efectiv vorbim despre simptomele parkinsoniene.

Care sunt cauzele care stau la baza sindromului extrapiramidal?

În sindroamele extrapiramidale se manifestă în principal sub forma unei reacții adverse la tratament pe baza de medicamente antipsihotice deși poate fi cauzată și de afectarea anumitor zone ale creierului. Motivul fundamental este lipsa de reglare a neurotransmitatorului dopamina a functiei motorii a organismului.

Medicamentele antipsihotice sau neuroleptice inhibă receptorii dopaminergici D2 pentru a controla cresterea activitatii cailor dopaminergice care apare in psihoza. Prin blocarea receptorilor de dopamină, aceștia provoacă modificări ale abilităților motorii cunoscute sub numele de sindrom extrapiramidal.

Antipsihoticele tipice sunt cele care provoacă un număr mai mare de simptome. De fapt, cele atipice au fost produse pentru a evita aceste efecte secundare foarte frecvente. Medicamentele care prin excelență provoacă acest sindrom sunt de exemplu am mellidido o la clorpromazina.

Simptomele sindroamelor extrapiramidale

I principalele simptome ale sindroamelor extrapiramidale Eu sunt:

Ipocinezia:reducerea vitezei și a capacității de a efectua mișcări voluntare. Subiectul trebuie să facă mult efort și are ca rezultat mișcări lente și stângace.

Hipertensiune arterială:cresterea tensiunii musculare in special la nivelul membrelor precum si distonie acută a mușchilor feței, gâtului și limbii.

Acatisia:imagine de neliniște, anxietate și agitație care face imposibil să stai nemișcat.

Există multe alte simptome motorii asociate care caracterizează acest sindrom. Unele sunt:

Ipercinezia:mișcări involuntare precum balismul tic sau mioclonia.

Tremurături involuntareoscilatoare și ritmice care pot apărea în repaus sau menținând o anumită postură.

• Mișcări parkinsoniene cu capul și trunchiul înclinate înainte și cu coatele, genunchii și încheieturile flexate.

Amimia:absența expresiilor faciale din cauza rigidității mușchilor faciali.

Tulburări de merscu pași mici fără mișcare de balansare a brațelor și probabilitate mare de pierdere a echilibrului.

Modificări ale abilităților de limbă și scriere.

Absența reflexelor posturaleși mișcări automate și rapide.

Tratamentul farmacologic

Când este necesară intervenția imediată, tratamentul sindromului extrapiramidal implică de obicei medicamente anticolinergice și dopaminergice.

În majoritatea cazurilor, însă, obiectivul principal este întreruperea medicamentelor care au provocat această reacție adversă.

Cu toate acestea, pentru a preveni apariția sindromului extrapiramidal în timpul tratamentului pe bază de medicamente antipsihotice este necesar să se supravegheze dozele administrate cu o atenţie deosebită. În plus, este necesară monitorizarea și monitorizarea posibilelor reacții pentru a anticipa și a preveni eventualele complicații.

În ceea ce privește tratamentul rigidității musculare și al modificărilor motorii, în special dacă sunt cauzate sau derivate din leziuni cerebrale ale căilor extrapiramidale, kinetoterapie este decisivă. Contribuția sa - în vederea reabilitării pacientului - are o valoare inestimabilă deoarece datorită ei încercăm să îmbunătățim calitatea vieții pacientului.