Nu există întoarcere după ce ai deschis ochii

Sunt răni care în loc să ne deschidă pielea, ne deschid ochii. Când se întâmplă acest lucru, nu există altă opțiune decât să ridicăm bucățile rupte ale fericirii noastre pierdute pentru a ne pune la loc demnitatea. O iubire de sine necesară pentru a merge înainte cu capul sus și privirea ațintită fără a privi înapoi fără a implora realități imposibile...

Acest act de descoperire sau conștientizare a unui adevăr nu vine întotdeauna după un eveniment dureros care ne lovește fără așteptare și fără anestezie. Uneori se întâmplă într-un mod sibilin după un timp foarte scurt care până la urmă seamănă mult cu un zgomot discret, dar persistent, care până la urmă ne convinge de ceva ce poate că îl bănuim deja de la început.

În cadrul unei concepții mai spirituale este obișnuit să vorbim despre ceea ce este cunoscut sub numele de al treilea ochi. Este cu siguranță un concept interesant și curios, care la rădăcini are foarte mult de-a face cu aceeași idee despre care vorbim. Pentru budism iar hinduismul în acest ochi se află conștiința noastră și acea intuiție care favorizează o trezire personală adecvată. O nouă stare de atenție în care putem percepe anumite lucruri care ne scapă în alte momente.

Pentru că poate este vorba despre principala problemă a oamenilor: ne uităm dar nu vedem . Uneori ne lăsăm purtați de rutină până când disparim în nemulțumiri. De asemenea, este obișnuit să ne lăsăm să stagnem în anumite relații în care nu dăm totul fără să ne dăm seama că ceea ce primim în schimb este otrava fericirii.

Deschiderea ochilor la aceste realități nu este o simplă trezire a conștiinței, este un act de responsabilitate personală.

Privim dar nu vedem: este timpul să deschidem ochii

Însuși Aristotel a spus cândva că simțurile noastre sunt limitate doar atunci când există o voință clară putem vedea realitatea pentru că atunci minte ea intră într-adevăr în contact cu împrejurimile sale și cu detaliile lor revelatoare.

A realiza acest lucru nu este ușor pentru că necesită intenționalitate, intuiție, simț critic și mai ales curaj pentru a vedea situațiile și circumstanțele reale și nu așa cum ne-am dori să fie. A spune că mulți dintre noi procedăm în realitatea noastră cu o legătură în fața ochilor, poate părea puțin dezolant, dar atunci când oamenii caută un terapeut cu scopul de a-și găsi originea anxietății, oboselii, proastei dispoziții și acea apatie vitală care îi lipsește de energie și speranță, profesionistul face mai multe descoperiri.

Una dintre ele este rezistența de fier de a vedea lucrurile așa cum sunt cu adevărat. „Partenerul meu mă iubește, da uneori mă tratează urât, dar atunci când rezolvăm totul, este din nou persoana minunată care mă iubește atât de mult. Da, până la urmă a trebuit să o părăsesc pentru că părinții mei nu o plăceau, dar au știut mereu ce este mai bine pentru mine...

Noi, ființele umane, refuzăm adesea să vedem lucrurile așa cum sunt din multe și variate motive. De teama de a ne vedea pe noi insine si de a ne descoperi de teama de a fi nevoiti sa infruntam adevarul de teama singurătate ca nu stiu cum sa reactioneze... Aceste rezistențe psihologice sunt obstacole mentale : garduri care acționează ca mecanisme de apărare care țin fericirea departe.

Nu putem uita că fericirea este înainte de toate un act de responsabilitate. De ce când reușim în sfârșit, când reușim să deschidem ochii, nu există întoarcere: este timpul să acționăm.

Cum să înveți să deschizi ochii

O modalitate simplă, practică și utilă de a învăța să ne deschidem ochii la adevăr este să ne odihnim mintea. Știm că poate părea un paradox, dar nu este deloc o chestiune de a-l reduce la tăcere, de a-l opri sau de a scoate cheile motorului proceselor noastre mentale. Este pur și simplu o chestiune de a încetini pentru a deschide cumva acest al treilea ochi despre care vorbesc budiștii.

Vă arătăm pașii de urmat:

Găsește un loc relaxat, fără stimuli care să atragă atenția simțurilor tale mai fizice anxietate sau presiunea mediului...).

• Când încerci să-ți calmezi mintea, este obișnuit ca gândurile automate enervante care sunt intruzive și lipsite de utilitate să fie imediat declanșate: lucruri pe care le-am făcut, lucruri pe care le-am spus, lucruri care ni s-au întâmplat, lucruri pe care ni le-au spus alții...

• De fiecare dată când vă vine unul dintre aceste gânduri intruzive, vizualizați o piatră aruncată într-un iaz. Imaginează-ți cum lovește suprafața apei și apoi dispare.

• Pe măsură ce reușim să controlăm și să lăsăm deoparte gândurile automate și inutile, încetul cu încetul vor ajunge și altele în care se înscriu frici, supărări și chiar imagini stocate în subconștientul nostru și cărora nu le-am acordat atenție (un zâmbet fals, o privire de dispreț...).

• Este timpul să reflectăm asupra acestor senzații și imagini pentru a ne întreba de ce ne fac să ne simțim rău. Aspectul important în această etapă este evitarea justificări si judecati rapide ( partenerul meu mi-a spus acel cuvânt derogatoriu pentru că l-am provocat). Trebuie să vedem lucrurile așa cum sunt, chiar dacă ni se par crude, chiar dacă descoperim că sunt teribil de dureroase.

Pentru ca acest exercițiu să dea rezultate și să ne permită să deschidem ochii trebuie să-l facem în fiecare zi. Mai devreme sau mai târziu, adevărul va ajunge la noi pentru a ne îndepărta legatura de pe inimi și acele șuruburi care ne-au închis și ne-au făcut nemulțumiți.

După aceea nu vom mai fi la fel și vom avea o singură variantă o ieșire și o obligație personală; așteaptă cu nerăbdare libertatea și fericirea noastră. A rămâne în urmă este acum absolut interzis.