Stăpânul muștelor, alegoria societății

Domnul muștelor Este cea mai cunoscută lucrare a autorului britanic William Golding. Publicat în 1954, nu s-a bucurat imediat de un mare succes ci a trebuit să aștepte perioada postbelică pentru a se transforma într-un clasic al literaturii engleze. A fost jucat în cinematografe de două ori în 1963 și 1990.

Este o alegorie a naturii umane în care fiecare personaj reprezintă o caracteristică importantă a comportamentului uman; Domnul muștelor explorează crearea unei societăți fondată în aer de un grup de copii. Cum sunt atribuite rolurile într-un astfel de context? Cum este ales un lider?

Intriga începe cu prăbușirea unui avion plin de copii lângă o insulă pustie . Acolo supraviețuitorii trebuie să se organizeze pentru a supraviețui și pentru a încerca să fie salvați. Pe o insulă îndepărtată unde nu există reguli și populată de copii apare o nouă societate. Nu Domnul muștelor vom descoperi cum răul poate apărea la orice persoană, indiferent de vârstă.

Oamenii nu se dovedesc niciodată a fi exact ceea ce cred că sunt
– Domnul muștelor –

Copii care vorbesc Domnul muștelor lider și alegorie

Titlul lucrării este parțial alegoric și se referă la Beelzebub sau rău. Imaginea răului este reprezentată în romanul în capul mistrețului pe care copiii îl pun în vârful unei sulițe; acelasi in stare de descompunere este inconjurat de muste.

Ajuns pe insulă copiii vin împreună cu speranța de a supraviețui și de a fi salvați cât mai curând posibil, demonstrând socialitatea inerentă ființelor umane. Condiționați poate de societatea în care au crescut, poate din cauza fricii sau a instinctului de supraviețuire, copiii aleg să-și aleagă un lider. Rolul este atribuit democratic lui Ralph care, deși nu mai este copilul inteligent este cel mai agil și puternic și generează încredere în ceilalți.

Ceea ce se profila ca o oportunitate de a provoca adultii iar a dovedi că copiii pot fi mai drepți și mai raționali ajunge să fie o adevărată catastrofă. Din momentul în care liderul este ales, se răspândește un sentiment de rivalitate și de acolo ura care va duce la o situație tragică și scăpată de sub control. Fără adulți și fără legi, ei sunt cei care decid:

Ralph: El este liderul ales de restul copiilor.El reprezintă democrația. Intențiile lui sunt bune și își dorește să rămână uniți. El decide să țină un foc aprins în speranța de a fi văzut și dus în siguranță. În ciuda bunelor sale intenții, îl consultă întotdeauna pe Piggy și ajunge să-și piardă controlul și conducerea.

Jack: este opusul lui Ralph, un alt lider înnăscut, dar autoritar.Este cel mai în vârstă din grup, dar ajungând după Ralph în institutul lor, nu este ales și asta îl enervează. Atitudinea lui este arogantă și pesimistă, nu mai crede că se vor salva și încetul cu încetul cade în iraționalitate, devenind din ce în ce mai violent. El seamănă frica în restul copiilor împingându-i să i se alăture.

De porc: numele lui înseamnă porcușor și este obiectul principal al glume din cauza aspectului său și a astmului său. Este unul dintre cele mai inteligente personaje și reprezintă raționalitatea. Datorită condiției sale fizice nimeni nu îl alege ca lider, dar are toată încrederea lui Ralph care îi cere mereu ajutor.

Simon: la fel ca și Piggy, nu este într-o sănătate excelentă. Este un copil rezervat și este clasificat drept ciudat cu toate acestea este recunoscut și pentru marea sa sensibilitate, în special față de animale. El este un personaj revelator care îl descoperă pe Domnul muștelor și este purtătorul adevărului.

Roger: este unul dintre personajele care evoluează cel mai mult la inceput la Roger apare ca un băiat tăcut și timid, dar în curând descoperă o nouă față; confruntat cu absenţa unor legi care să-i poată condamna acţiunile decide să recurgă la violenţă.

Copiii din poveste stabilesc o ierarhie, o ordine inspirată de lumea din care provin dar care în cele din urmă se va destrăma și se va radicaliza. În fața fricii, ei nu au nevoie de un lider rațional, ci de unul puternic, care să le asigure liniște și hrană.

ce suntem? Oameni? Animale? Sălbatici?
– Domnul muștelor –

Natura răului ne Domnul muștelor

Domnul muștelor este menit să fie un afront la adresa Rousseau care susținea că ființele umane în starea lor naturală sunt bune și nu cunosc răul și că societatea este cea care îl corupe și îl duce la răutate. În romanul lui Golding se întâmplă exact invers: copiii sunt liberi și într-o stare total naturală dar în absența unei societăți care să dicteze regulile se lasă purtați de firea lor rea, comportându-se într-un mod complet irațional.

Cealaltă față a monedei este reprezentată de Hobbes care susține că societatea reglementează răutatea pentru a ne face să ne comportăm ca niște ființe raționale. Opera lui Golding poate fi poziționată pe acest front, în ciuda încercării de a alege un lider și de a înființa o societate, copiii se simt atât de liberi pe insulă încât decid să nu mai asculte de nimeni.

Vedem că la început încearcă să imite comportamentul lumii adulților pe care o cunosc. Ei găsesc o coajă care se va transforma într-un simbol democratic a da cuvântul altora; se organizează pentru a menține focul aprins pentru a obține mâncare și a munci. Curând însă, această democrație utopică ajunge să se prăbușească.

Unii copii văd insula ca pe un loc de vis fără părinți sau profesori... Așa că de ce să asculti de cineva? De ce să te comporți conform regulilor? Liderii vor juca un rol crucial, iar copiii vor trebui să decidă de ce parte sunt până când izbucnește un război.

Zvonul că o fiară trăiește pe insulă îi va face pe copii să se teamă și să aleagă pe cel mai puternic; alții vor simți libertatea de a putea da frâu liber celor mai sălbatice instincte ale lor. Astfel insula, inițial paradisiacă, va ajunge să devină autentică un loc groaznic de distrugere.

Pe insula noastră ne putem distra până când cei mari vin după noi
– Domnul muștelor –

Domnul muștelor reflexii

Domnul muștelor nu este vorba doar despre natura umană sau despre pierderea inocenței dar şi a organizării societăţii. În felul lor, acești copii creează din nimic o nouă ierarhie organizată cu roluri care ne amintesc de lumea reală.

Se vor împărți în facțiuni la fel ca adulții politică se vor confrunta cu război și vor abandona raționalitatea. Nu vor recompensa inteligența, nu vor căuta un lider care să urmeze rațiunea ci mai degrabă unul puternic care să-i protejeze de fricile lor.

Toate acestea ne amintesc de lumea așa cum o cunoaștem, determinându-ne să reflectăm asupra funcționării și semnificației democrației. . Considerând-o ca o lume în care toată lumea are voce, o utopie plănuită inițial de copii și pe care ei înșiși o vor distruge.

Trebuie să realizeze că frica nu poate răni mai mult decât un vis
– Domnul muștelor –