Tulburare de fantezie compulsivă

A avea mereu capul în nori poate fi considerată o tulburare psihologică cu drepturi depline numită tulburare de fantezie compulsivă . Este ca și cum mintea se absente pentru un moment pentru a da spațiu celor mai variate și complicate fantezii. În mod clar, această deconectare, această înstrăinare de realitatea înconjurătoare, are repercusiuni asupra capacității individului de a-și asuma responsabilitățile atât în ​​muncă, cât și în sfera privată (nutriție, igiena personală etc.)

Tuturor li s-a întâmplat să se întâmple uneori să viseze cu ochii deschiși, nu există nicio îndoială în acest sens. A visa cu ochii deschiși pe tot parcursul zilei este o modalitate ca oricare alta de a scăpa de rutină din problemele care ne asupresc parca de 5/6 ori pe zi am simtit nevoia urgenta de a inchide o usa in urma noastra si de a ne refugia in imaginatia noastra. Aceste evadari sistematice din realitate sunt de considerate orice altceva decat patologice, dimpotriva ele reprezinta o practica extrem de sanatoasa si uneori necesara.

Este pur și simplu un mecanism de apărare, o strategie de a scăpa dintr-un eveniment traumatizant care ne chinuie. Când începem să vorbim atunci despre tulburare de fantezie compulsivă ?

Creierul are nevoie de aceste fantezii ale acestei lumi imaginare în care să se refugieze din când în când pentru a scăpa de stres, dar și pentru a crea un spațiu în care să reflecte și să-și dea aer liber creativității.

Mintea noastră adoră să rătăcească. După cum știm, în creier putem distinge diferite zone, inclusiv cortexul cerebral și sistemul limbic . Tocmai acestea din urmă ne dau impulsul de a ne distanța de realitate pentru a ne gestiona puțin mai bine sentimentele și a reflecta mai bine la deciziile noastre.

Deși majoritatea indivizilor sunt capabili să controleze aceste momente de evadare unii oameni nu pot reprima acest impuls, așa că își petrec o bună parte din zi fantezând;

Tulburare de fantezie compulsivă: când fanteziile devin o capcană

Fantezia nu este un obicei negativ, însă în cazul fanteziei compulsive situația se schimbă. Utilizarea continuă a fanteziei este un sonerie de alarmă care indică o tulburare mentală latentă care trebuie să fie pusă în lumină. Recunoașterea acestei tulburări este foarte dificilă, dar și mai dificil este să înveți să trăiești cu ea.

Tocmai din acest motiv exista diverse forumuri si grupuri de suport precum Rețeaua de minți sălbatice unde pacienţii care suferă de această patologie pot împărtăşi

Pe de altă parte, pare oportun să subliniem că până în prezent, tulburarea de fantezie compulsivă nu a fost încă inclusă în Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale (DSM-5). Cu toate acestea, în lumina studiilor pe acest subiect și a cazurilor confirmate, este foarte probabil ca acesta să fie inclus în viitorul apropiat, mai ales datorită angajamentului unei persoane în special: dr. Eliezer Somer de la Universitatea din Haifa din Israel.

Este un medic psihiatru care din 2002 până astăzi a analizat sute de cazuri, observând simptome și experimentând terapii care au dus adesea la rezultate excelente. Să vedem simptomele asociate cu tulburarea de fantezie compulsivă:

Imaginați-vă povești cu un complot exagerat de complex.

Fanteziile sunt atât de viisuficient de realist pentru a determina individul să empatizeze până în punctul de a gesticula sau de a-și asuma anumite expresii.

Subiectul își petrece cea mai mare parte a timpului a fantezi să visezi la această lume paralelă și din acest motiv încetează deseori să mai acorde atenție chiar și la probleme de bază precum alimentația și igiena personală.

Dificultate în a-și asuma responsabilitățileatât în ​​contextul academic, cât și în cel profesional dar și la nivel interpersonal.

Trebuie amintit că fanteziile patologice pot crea un fel de dependență. Sentimentul de a trebui să lași deoparte sau să întrerupi visul cu ochii deschisi pentru a se dedica activităților din viața reală generează un sentiment de furie, o stare de anxietate care este adesea însoțită de o stare generală de rău.

Remedii împotriva fanteziei compulsive

Dr. Eliazer Somer este, de asemenea, creatorul unui fel de unitate de măsură care permite medicilor să diagnosticheze această afecțiune clinică. Aceasta este Scala Maladaptative Dreaming Day

Cu toate acestea, trebuie acordată o atenție maximă pentru a evita confundarea acestei tulburări cu alte patologii precum schizofrenie iar psihoza se caracterizează și prin prezența fanteziei continue și sentimentul de separare de realitate.

Înainte de a stabili cel mai potrivit tratament pentru pacient, este necesar să se înțeleagă evenimentul care a determinat apariția patologiei. Adesea tulburările de acest tip fac parte dintr-un tablou psihologic extrem de complex

• Oamenii care au trăit un eveniment traumatic văd fantezia ca pe o cale de evadare.
• Depresia poate duce și la astfel de tulburări.
• Chiar și cel
• Simptomele de acest tip sunt observate și la persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă sau cu o tulburare limită

Odată ce patologia în cauză a fost identificată cu certitudine, în funcție de nevoile fiecărui pacient și de evenimentul care a declanșat reacția, medicul va indica cea mai adecvată terapie farmacologică și psihoterapeutică. În general vorbind unul dintre cele mai eficiente remedii pare a fi fluvoxamina, un antidepresiv. În ceea ce privește suportul psihologic, terapie cognitiv comportamentale este una dintre cele mai eficiente metode.

În tratamentul tulburării de fantezie compulsivă, terapeutul:

• Încearcă să dea naștere la pacientului unor noi interese care îl împing să se elibereze de fantezii și să intre în contact cu realitatea înconjurătoare.
• El dă pacientului programări la ore prestabilite, subliniind astfel că este de așteptat să învețe să-și gestioneze mai bine timpul.
• Încercați să identificați posibilul declanșator al acestor momente de înstrăinare față de realitate.
• Ajută pacientul să-și crească nivelul de atenție.

Deși pentru unii poate părea exagerat să se definească un fenomen obișnuit precum a avea capul în nori ca pe o tulburare, s-a părut potrivit să subliniem că îndepărtarea prea mult de realitate poate fi dăunătoare bunăstării fiecărui individ. A nu fi implicat în ceea ce se întâmplă în jurul nostru ne poate îndepărta de noi înșine pe termen lung și nimeni nu merită să trăiască așa.