
Sunt povești, relații și legături care nu mai dau nimic. Sunt ca o sfoară care a fost întinsă prea strâns ca un zmeu care vrea să scape și pe care nu-l mai putem ține ca un tren care trebuie să plece la timp
Nu suntem pregătiți să ne depărtăm de oamenii care sunt semnificativi pentru noi sau să nu mai investim timp și energie într-un proiect, ocupație sau dinamică care nu cu mult timp înainte era importantă pentru noi. Să spunem că nu suntem pregătiți pentru că creierul nostru este foarte rezistent la schimbare pentru că pentru acest organ minunat și sofisticat, fiecare ruptură cu rutina sau obiceiul implică un salt în gol pe care îl ia frică .
Această înclinație cerebrală de a rămâne mereu în aceleași spații în aceleași ocupații și în compania acelorași oameni ne face extrem de greu să trecem de limitele zonei noastre de confort. Acest atașament aproape obsesiv față de ceea ce se știe ne determină să ne spunem lucruri de parcă ar fi mai bine dacă mai rezist puțin sau mai aștept puțin să văd dacă lucrurile se schimbă.
Cu toate acestea, știm foarte bine că anumite schimbări nu vor avea loc niciodată și că uneori a suporta puțin mai mult înseamnă să aștepți prea mult. Ne-au educat pe ideea clasică și nejustificată conform căreia ceea ce nu ucide te face mai puternic și că cine abandonează ceva sau pe cineva o face pentru că renunță și pentru că voința lui.
Dincolo de problema se afla Lăsarea acestor situații deoparte măcar pentru o perioadă este, fără îndoială, un act de curaj și sănătate.

Nu este întotdeauna ușor de înțeles când este suficient
Când ne împiedicăm, cădem și ne rănim, nu ezităm să ne tratăm imediat și să înțelegeți că este mai bine să evitați acea parte a trotuarului pentru că este periculos. De ce nu facem același lucru cu relațiile noastre și cu fiecare dintre acele zone care ne fac să ne simțim durere sau suferinta? Această întrebare simplă are un răspuns care conține nuanțe complexe și delicate.
În primul rând, și oricât ni se spune altfel, în viață nu există trotuare cu gropi sau poteci pline de pietre. Știm că aceste metafore sunt obosite, dar problema este că pericolele din viața reală nu pot fi identificate cu atâta precizie.
În al doilea rând, trebuie să ne amintim că suntem creaturi cu nevoi multiple: atașament, apartenență, comunitate, divertisment, sexualitate, prietenie, muncă...
Aceste variabile ne fac să simțim că trebuie să facem adevărate salturi de credință pentru a încerca, a experimenta și chiar a supraviețui. Uneori, prin urmare, oferim chiar a doua și a treia ocazie unor persoane mai puțin potrivite din cauza noastră creier el este pro-social și va acorda întotdeauna o valoare mai mare conexiunii decât distanței față de cunoscut față de necunoscut .

Toate acestea ne ajută să înțelegem de ce ne este atât de greu să vedem clar când ceva a depășit limita când costurile sunt mult mai mari decât beneficiile și când mintea se comportă ca un adevărat dușman șoptindu-ne în mod repetat să nu renunțăm și să nu te lași învins. Cu toate acestea, o idee de bază și esențială trebuie integrată în creier: cei care lasă deoparte ceva dăunător și care nu oferă fericire nu renunță și supraviețuiesc.
Învață să-ți descoperi locul dulce
Găsirea punctului favorabil este ca și cum ne-am găsi propriul echilibru propria noastră homeostazie psihologică și emoțională. Ar fi vorba de a ști în orice moment ce este mai bun și potrivit pentru noi înșine. Trebuie spus, însă, că această abilitate nu este legată de intuiție, ci mai degrabă de auto-învățare obiectivă și meticuloasă dobândită prin experiență, observație și inferență din propria viață datorită cărora se învață din greșelile și succesele sale.
Punctul dulce este si acea stare in care tot ceea ce realizam, facem si in care investim timp si energie ne face bine si ne satisface. Momentul umbra stresului ofucării fricii de lacrimi sau epuizare extremă în schimb vom fi intrat în punctul amar : o zonă nesănătoasă din care trebuie să ieșim cât mai curând posibil.

Trebuie spus că această strategie simplă poate fi aplicată în orice aspect al existenței noastre. Găsirea acestui punct dulce este un act de înțelepciune și un instrument personal cu care să ne amintim că totul în această viață are o limită şi
Să începem să activăm acest punct dulce în zilele noastre pentru a ne bucura de o calitate mai bună a vieții.