Chiar și astăzi este considerat cel mai inteligent om din lume, cu o minte prodigioasă și un IQ între 250 și 300 de puncte. William James Sidis era considerat un calculator viu și un geniu al lingvisticii, o persoană de la care se putea aștepta succese incredibile datorită inteligenței sale. Totuși, acest bărbat a avut de înfruntat o problemă care l-a însoțit de-a lungul vieții și care a dus la moartea sa prematură: tristețea.
Imaginați-vă pentru o clipă a copil care deja 18 luni a fost capabil să citească The New York Times .
-William James Sidis-
Acest copil a fost William James Sidis fiul a doi imigranti evrei rusi. Despre el s-au spus multe și chiar mai multe scrise și, ca întotdeauna în aceste cazuri, am ajuns, din păcate, să îmbinăm ficțiunea și realitatea exagerând datele și ficționând biografia unui bărbat cu pana de romantism și cerneala fanteziei când adevărul este că viața lui a fost destul de grea – deși extraordinar de interesantă din punct de vedere psihologic.
Mărturiile și documentarele ilustrează multe elemente relevante. Una dintre acestea este de o importanță fundamentală: William J. Sidis nu a avut niciodată o copilărie Nu i s-a dat niciodată dreptul de a trăi în copilărie tocmai datorită inteligenței sale imense. La doar nouă ani a fost admis la Universitatea Harvard iar într-o noapte rece de ianuarie 1910, la vârsta de 12 ani, a ținut prima sa conferință despre dimensiunea a patra în fața presei și a comunității științifice a vremii.
Părinții săi, un renumit psiholog rus și unul dintre cei mai importanți medici ai vremii, aveau un obiectiv foarte clar: își doreau ca cel mai inteligent om din lume să fie un geniu. I-au educat mintea, lăsând deoparte ceea ce era mult mai important: inima și emoțiile lui.
Genetica, predispoziție și un mediu deosebit de favorabil
Pentru a investiga până în cele mai mici detalii din viața omului care este considerat cel mai inteligent om din lume este posibil să citești The Prodigy: O biografie a celui mai mare copil al Americii William James Sidis Prodigy de Amy Wallace. Cartea se concentrează imediat pe tipul de educație primit de protagonistul nostru.
Atât mama cât și tată lui William avea o minte strălucitoare, un factor genetic important care stă la baza inteligenței înalte dezvoltate de copilul lor. Dar scopul cuplului cu privire la viitorul fiului lor a fost clar și controversat în același timp: au vrut să antreneze creierul copilului pentru a deveni un geniu.
O viață în laborator și expusă publicului
Pe lângă genetică, el a fost, fără îndoială, favorizat și de un mediu înconjurător deosebit de stimulant, orientat către un scop foarte specific. Este bine cunoscut faptul că părintele Boris Sidis a folosit tehnici sofisticate – inclusiv hipnoza – să maximizeze abilitățile și potențialul copilului.
Mama lui, la rândul ei, a părăsit medicina pentru a se dedica educației copilului folosind strategii didactice inovatoare. Cu toate acestea, nu se poate nega că William însuși era deosebit de predispus la învățare. Cu toate acestea un aspect al vieții lui l-a marcat și traumatizat pentru totdeauna: expunerea în fața publicului și a presei.
Părinții au publicat frecvent rapoarte academice pentru a documenta progresul fiului lor. Presa, precum și comunitatea științifică nu i-au oferit niciun răgaz. Se știe că în timpul studiilor sale la Harvard presa l-a persecutat în adevăratul sens al cuvântului. După ce a absolvit cu onoruri și i-a lăsat pe academicieni cu gura căscată cu teoriile sale despre cea de-a patra dimensiune, a fost transferat la Universitatea din Houston pentru a da lecții de matematică în timp ce începea să studieze dreptul.
Avea 16 ani când mintea lui spunea pur și simplu suficient. Atunci a început ceea ce el însuși a definit ca fiind un pelerinaj către abis.
Cel mai deștept om din lume și sfârșitul lui trist
În ciuda inteligenței sale, William nu și-a terminat diploma de drept sau orice altă diplomă. Nici măcar nu avea 17 ani când a decis să se răzvrătească împotriva mediului academic și experimental ceea ce l-a obligat să se simtă ca un cobai de laborator observat cu lupa și analizat sub fiecare aspect și gând. În 1919 a fost arestat pentru recrutarea tinerilor și declanșarea unei demonstrații comuniste.
Dată fiind influența părinților săi și importanța siluetei sale, a fost însă imediat eliberat din închisoare. Totul s-a repetat însă când, pentru a se apăra de părinții săi și de societate însăși, a ridicat insurecție de tineret împotriva capitalismului și s-a arătat extrem de arogant în fața judecătorilor. A fost condamnat la o pedeapsă de doi ani, obținând astfel ceea ce a aspirat: singurătate si izolare.
-Albert Einstein-
După ce și-a recâștigat libertatea, primul lucru pe care l-a făcut William J. Sidis a fost să-și schimbe numele. Își dorea o viață în umbră și totuși atât presa, cât și părinții săi au continuat să-l dea de urma, ducându-l să întreprindă o rătăcire prin Statele Unite în timpul căreia și-a căutat locuri de muncă sporadice și s-a dedicat ceea ce îi plăcea cel mai mult să facă: scrisul. A publicat mai multe lucrări sub diverse pseudonime. A scris cărți despre istoria sa și altele despre teoriile sale despre găurile negre. Potrivit experților, pot exista zeci de cărți uitate care ascund figura lui William J. Sidis în spatele unei identități false.
Un sfârșit timpuriu și singuratic
William J. Sidis a iubit o singură femeie: Martha Foley, o tânără activistă irlandeză cu care a avut o relație complexă și chinuită. Fotografia femeii a fost singura afecțiune pe care au găsit-o printre hainele ei când în 1944 trupul ei a fost găsit fără viață într-un mic apartament din Boston. Avea 46 de ani când a murit din cauza unei hemoragie cerebrală .
William Sidis și-a petrecut ultimii ani de la o curte la alta. Presei s-a bucurat să-l definească: copilul minune care nu a realizat nimic acum plânge în timp ce lucrează ca muncitor la depozit, cel mai inteligent om din lume duce o viață mizerabilă a ars geniul matematicii și lingvisticii William J. Sidis s-a săturat să gândească.
Nu știm dacă chiar s-a săturat să gândească sau chiar să trăiască. Ceea ce putem deduce citind biografiile lui, însă, este că s-a săturat de societate și de mediul familial și academic care-i pusese așteptări foarte sus chiar înainte să se nască.
S-a săturat să nu poată fi el însuși și când a avut ocazia să o facă nu a putut. Era un expert în dimensiunea a patra și în găurile negre, dar cel mai important subiect din viață, arta de a învăța și de a lupta pentru propria fericire, i-a scăpat mereu din mâini, din vedere și din inimă...
William James Sidis continuă să fie cel mai inteligent om din lume astăzi, cu cel mai mare IQ înregistrat vreodată . Pe locul doi găsim Terence Tao tânăr matematician australian cu un IQ de 225-230 care predă în prezent la Universitatea din Los Angeles.
Este probabil ca într-un colț mai mult sau mai puțin îndepărtat al lumii să existe un copil minune încă neidentificat, cu o inteligență poate chiar superioară. Dar adevărul este că nu contează pentru că cifrele sunt doar cifre. Important în aceste cazuri este că acestor copii li se permite să aibă o copilărie adevărată, să se bucure de legături emoționale sigure și de un mediu în care se pot împlini ca oameni urmându-și liber dorințele, fără presiune.
Pentru că după cum am putut vedea cu această poveste uneori, marea inteligență nu este un simptom al fericirii.
