Reveniți în depresie și începeți din nou

Revenirea în depresie implică un sentiment terifiant de frustrare, adesea agravat de un sentiment de vinovăție. Datele statistice ne spun că este o situație foarte frecventă: aproximativ 80% dintre pacienții care au suferit de tulburare depresivă vor cădea din nou în acest abis la un moment dat în următorii 10 ani.

Aceasta realitate are impact mai ales in cazul tulburarii depresive persistente (distimie). Simptomele acestei tulburări, în general, vin și dispar ani de zile, variază în intensitate și durează minim două luni. După cum ne putem imagina, calitatea vieții subiectului este obositoare și complexă.

Acest lucru ne obligă să devenim conștienți de un fapt foarte specific: încă ne lipsesc instrumentele necesare pentru a face față tulburărilor de dispoziție. Unul dintre deficiențele pe care le percepem cel mai mult este cel social care intră în joc, de exemplu, cu lipsa de informații reale și specifice cu privire la aceste realități clinice.

Continuă să se presupună că depresia este sinonimă cu slăbiciune și lipsă de caracter. Continuăm cumva să purtăm un stereotip negativ despre tulburările mintale. Pe de altă parte, există un alt element cheie pe care instituțiile medicale ar trebui să-l ia mai mult în considerare: prevenirea riscului de a reveni în depresie.

La revedere tristețe.

Buna dimineata tristete.

Esti scris in randurile tavanului.

Esti scris in ochii pe care ii iubesc (...)

-Paul Eluard-

Revenirea în depresie: ce nu merge?

Depresia este o tulburare care necesită o abordare cu efecte pe termen mediu spre lung . Fii externat după terapia medicamentoasă sau odată încheiate ședințele de psihoterapie nu înseamnă altceva decât să fi pus un lacăt pe această condiție. Va continua să bată la ușa noastră. Depresia, în general, nu dispare fără o intervenție rigidă fără dorința pacientului de ameliorare sau sprijinirea inteligentă a contextului social. În acest sens, medicamentele ajută, dar nu vindecă.

În ciuda îmbunătățirilor clinice adesea mulți pacienți au încă așa-numitele simptome reziduale. Care este această dovadă deghizată care poate ne-ar putea indica un remediu? Un studiu realizat în 2011 de Universitatea din Dublin privind incidența și evoluția depresiei a indicat următoarele:

• În primul rând sunt simptomele reziduale cognitive. Acestea sunt gânduri, atitudini și tipare negative întreținute de pacienți și care fac dificilă recuperarea completă din tulburarea psihologică. Lipsa de atenție, dificultatea de a găsi cuvintele, complexitatea lua decizii și încetinirea mentală.

Pe de altă parte, există simptome fizice rezidualeprecum lipsa de energie și tulburările de somn.

Abordarea noastră mentală alimentează riscul de recidivă

Când cădem din nou în depresie, știm foarte bine ce ne așteaptă: a trebui să ne supunem din nou anumite tratamente, a consulta un specialist etc. Trebuie să fim însă foarte clari. mai degrabă decât să o luăm de la capăt, ar fi vorba de a relua de unde am rămas.

Într-un studiu realizat de Universitatea din Toronto de doctorul Norman A. Farbher, se propune ideea că repercusiunile se datorează în principal modului nostru de gândire. Dacă continuăm să ne ascundem în spatele impotenței, șansele de a distra o persoană cresc vorbire de sine critică și negativ precum și riscul de a cădea într-o nouă formă de depresie.

Este important să ne amintim că acest tip de abordare mentală este aproape ca a merge în mare cu o plută plină de găuri. Gândirea negativă și debilitantă ne scufundă, ne epuizează, ne copleșește și ne face incapabili să dezvoltăm idei originale, utile și valabile pentru a naviga prin marea vieții. Acest dialog intern poate chiar să ne convingă că nu știm să înotăm. În același timp, este obișnuit ca aceste simptome cognitive să ajungă să aibă repercusiuni la nivel somatic: ne simțim lipsiți de energie, epuizați de dureri musculare și tulburări de somn...

Terapie cognitivă bazată pe atenție deplină

Recidivele depresiei necesită neapărat ajutorul unui expert. Nu are rost să arătăm că nu se întâmplă nimic, că, deși ne simțim frustrați și învinși în interior, reușim totuși să muncim, să zâmbim când toată lumea zâmbește și să mergem la culcare dorind să ne simțim mai bine a doua zi. Acest lucru poate ajuta, dar nu este suficient.

Sunt mulți oameni care experimentează această realitate direct, fără a cere ajutor. Alții, în ciuda faptului că urmează psihoterapie, ajung să o abandoneze între prima și a șasea lună. Nu este ideal. Dacă vrem să ne confruntăm cu această tulburare și chiar mai important dacă vrem să evităm recidivele Terapia cognitivă pentru depresie bazată pe atenție deplină este una dintre cele mai eficiente.

Concluzii: terapie cognitivă pentru a evita căderea înapoi în depresie

Studii precum cea condusă de doctorul John D-Teasdale, șef de cercetare la Universitatea din Oxford și ulterior la Departamentul de Cogniție și Neuroscience din Cambridge, se concentrează pe beneficiile acestei abordări terapeutice.

Pacienții care suferă de cel puțin trei recidive ele arata nu doar o imbunatatire ci chiar dobandirea unor strategii valabile de reducere a dialogului intern negativ pe controlează-ți gândurile și să mențină obiceiuri pozitive de stil de viață cu care să previi noi recidive. Abordarea acestor provocări mentale și emoționale este în mâinile noastre; dacă ne-am hotărât să ne simțim mai bine, să ne lăsăm ghidați de simțul responsabilității și hotărârii. Merită încercat.