Cititorul – A voce alta este titlul unui film din 2008 al regizorului Stephen Daldry. Aceasta este o adaptare genială a operei cu același nume a lui Bernhard Schlink.
Jucat cu măiestrie de Kate Winslet Ralph Fiennes și David Kross Cititorul propune o reflecție asupra unor teme ale istoriei noastre recente.
Holocaustul a inspirat numeroase filme și romane și este încă un subiect despre care se vorbește și se reflectă astăzi. Filmul Cititorul – A voce alta nu ne duce direct înapoi la vremea Holocaustului, ci la mulți ani mai târziu, când unii dintre protagoniști au fost judecați și condamnați.
Povestea propusă depășește drama celui de-al Doilea Război Mondial. Intriga urmărește povestea trăită de două personaje și mai ales trecutul unuia dintre ei. Prin amintirea retrăită de la protagonist filmul propune o poveste care face parte din trecut. Michael Berg este un bărbat care în tinerețe a cunoscut o femeie ciudată Hanna. Între ei s-a născut o relație romantică deosebită.
Cititorul începe cu un Michael adult care își amintește de întâlnirile din tinerețe cu această femeie. O femeie al cărei nume nici măcar nu l-a cunoscut la început. Hanna era calmă și misterioasă, așa cum este filmul care va oferi un punct de cotitură fundamental poveștii, spunându-ne în cele din urmă o poveste foarte diferită.
Cititorul – Cu voce tare: cum se schimbă decorul și intriga
A spune intriga filmului ne duce neapărat la un spoiler în timpul articolului. În consecință, vă sfătuim să nu continuați dacă nu ați văzut filmul.
Cititorul nu propune un complot liniar ci sare continuu de la prezent la trecut. Se pare că Michael nu-și poate accepta trecutul, dar nici el nu-l poate uita. Exact ce sa întâmplat și cu Hanna.
Filmul ne invită să reflectăm asupra unui aspect concret: toți avem un trecut, o poveste în spate pe care puțini o cunosc. Viața noastră este o mare de secrete, experiențe, senzații și personaje care și-au lăsat amprenta. Oricât de mult încercăm să-l uităm și să scăpăm din el... până la urmă este imposibil. Pentru că trecutul face parte din oamenii care suntem în momentul prezent.
Cititorul ne oferă o călătorie în povestea lui Michael și Hanna descoperirea secretelor mai adânc decât aceste personaje.
Relația lui Michael și Hanna
Hanna și Michael s-au cunoscut întâmplător în anii 1950. El era doar un adolescent, iar ea era o femeie de două ori mai mare decât el. Fără să le cunoască numele, încep o relație ciudată bazată pe act sexual și puțină conversație. Michael era încă adolescent descoperindu-i trupul și nu fusese niciodată cu o femeie. Hanna a dictat regulile în timpul întâlnirilor lor sexuale până când a adăugat o condiție: Michael a trebuit să-i citească.
Era un student interesat de literatură, așa că purta mereu cu el un manual sau o carte de bibliotecă. Ea a ascultat cu atenție poveștile pe care i le-a citit, dar nu a luat niciodată o carte. Complicitatea dintre cei doi a apărut firesc deși abia se cunoșteau. Relația lor era clandestină: un cadru secret în care să împartă cărți și foi.
Caracterul celor doi protagoniști
Reprezentată ca o femeie rezervată, Hanna are un caracter puternic. În realitate, pe lângă diferența de vârstă, întreaga relație în sine pare ciudată. E ușor de înțeles pe Michael, dar nu este atât de ușor de înțeles pe Hanna. Îi știm doar numele.
Filmul începe cu trezirea sexuală a unui adolescent. Transmite acea primă dorință de tinerețe, descoperirea corpului, prima chemare a iubirii... Dar va sfârși prin a demasca și a pune în judecată cele două personaje principale cu privire la unele probleme din trecut.
Cititorul: rușine
Vor trebui să treacă mulți ani înainte ca viețile lui Michael și Hanna să se intersecteze din nou. Când se întâmplă, Michael nu mai este acel adolescent naiv care nu a cerut altceva decât un tânăr student la drept. Din acest moment filmul schimba decorul, devine mai serios si scoate la lumina adevarul. n
Procesul gardienilor Holocaustului
În partea a doua Cititorul ne duce la tribunalele unde sunt în desfășurare procesele femeilor care au lucrat ca gardieni în lagărele de concentrare. Michael participă la procese cu colegii săi de clasă și profesorii universitari, în timp ce Hanna participă ca inculpat.
Spre deosebire de ceilalți inculpați, Hanna nu încearcă să se apere. Dă senzația de a nu înțelege gravitatea situației cu care se confruntă. În capul lui Michael îi apar mai multe întrebări: o cunoaște cu adevărat pe femeia pe care o observă în sala de judecată? Cum este posibil ca el să nu dea semne de pocăință? Michael realizează în sfârșit marele secret al Hannei: este analfabetă.
Rușinea Hannei este enormă până la punctul de a nu spune adevărul nici măcar pentru a evita închisoarea. Hanna și-a construit o imagine despre ea însăși armură care arată lumii si sub care isi ascunde secretul.
Celelalte femei acuzate vor face tot ce le stă în putință pentru a evita intrarea în închisoare și pentru a da vina pe o altă persoană. Prin urmare, ei decid să o implice pe Hanna în redactarea unui manuscris care o acuză că este principala responsabilă. Dar nimeni nu știe că nu ar fi putut să o scrie pentru că este analfabet. În ciuda acestui fapt, atunci când i se cere o dovadă caligrafică, refuză și mărturisește că este autoarea.
Aspectul psihologic al rușinii Hannei
Cum este posibil ca Hanna să se simtă atât de rușinată de a ei analfabetism dar nu din cauza trecutului ei de gardian în lagărele de concentrare ? El nu neagă implicarea sa în nazism, dar nu este capabil să-și recunoască analfabetismul chiar și atunci când acesta devine singura posibilitate de a se salva din închisoare.
În același timp, Michael se străduiește să o înțeleagă pe Hanna și să descopere cine este ea cu adevărat. Ecranul ne transmite un număr infinit de emoții și în fiecare scenă este posibil să ne identificăm cu Hanna nevoită să-și înfrunte cea mai mare frică. Dar și cu Michael descoperind că nu l-a folosit doar pentru a-i citi cărți, ci a făcut același lucru cu tinerele evreiești.
În zilele noastre nu ezităm să-i condamnăm pe cei care au luat parte la astfel de crime, dar această credință, deși corectă, ne face să uităm de cealaltă față a monedei.
Hanna era analfabetă, trăia singură și știa cu siguranță că nu va putea niciodată să aibă acces la multe locuri de muncă. Nazismul a reprezentat pentru ea o promisiune de prosperitate în muncă, iar munca ca gardian îi dădea un fel de statut.
Dar nu doar analfabetii au fost sedusi de ideile nazismului. Unii poeți precum Ezra Pound i-au admirat profund pe Hitler și Mussolini până la punctul în care a colaborat în propagandă mutându-se în Italia.
Cititorul și reflecțiile finale
Exercițiul propus de Cititorul ne trimite la filosofia lui Hannah Arendt care afirmă că mulți naziști erau oameni normali victime ale timpului lor și circumstanțe. În film, Hanna își apără munca și îndatoririle.
El afirmă că pur și simplu a ascultat ordinele și și-a îndeplinit datoria fără a reflecta asupra acțiunilor sale. Cititorul expune o temă foarte complexă, greu de tratat și o reflecție asupra trecutului acestor personaje. Dar ne conduce și să reflectăm asupra naturii uneia dintre cele mai atroce crime ale umanității.
Societățile cred că acționează conform a ceva numit moralitate, dar nu o fac.
– Cititorul –
