Atașamentul este considerat o legătură emoțională foarte puternică. Dezvoltarea personalității este determinată de modul în care relaționăm cu ceilalți, ceea ce ne înconjoară și modul în care vedem viața. Din păcate, însă, atașamentul are o latură negativă și un inconvenient: nimic nu ne aparține.
Sunt necesare anumite tipuri de atașament; de exemplu prezenţa unei figuri stabile în primii ani de viaţă pentru o dezvoltare cognitivă şi emoţională corectă. Pe de altă parte, un atașament periculos este acela care ne umple de anxietate și teamă atunci când ne aflăm în fața obiectului sau persoanei pentru care avem aceste sentimente. Toate relațiile se bazează pe o formă de atașament. În ciuda acestui fapt, nu toate tipurile de atașament sunt sănătoase.
Este adevărat că unele dintre relațiile noastre ne pot provoca anxietate în perspectiva pierderii lor. Pentru a evita acest lucru trebuie să ne amintim că indiferent de ceea ce ne-a dat viața este doar un împrumut nimic nu ne aparține. A fi recunoscător pentru asta este primul pas pentru a avea o legătură bună cu oamenii din jurul nostru. La fel se intampla si cu munca, vacantele sau orice alta situatie care apare.
Fiți recunoscători cu voi înșivă pentru ceea ce viața v-a pus înainte. Este întotdeauna despre ceea ce semeni.
Nimic nu ne aparține: viața ne-o împrumută
A avea relații în care ne simțim în siguranță nu este un dar, ci o artă care necesită practică și voință. Când o relație se menține doar din obișnuință nu există alte motive care să-i dea sens și importanță. Acesta este un atașament periculos. Idealul pentru bunăstarea noastră psihică ar fi să punem capăt relației în cauză.
Dacă nu învățăm dă drumul consecintele vor fi negative. Dacă atașamentul ne prinde și rămânem prinși atașați de visele noastre, de fanteziile și iluziile noastre, suferința va crește fără egal și tristețea va fi tovarășul nostru de călătorie. Buddha, cu una dintre cele mai faimoase fraze ale sale, a afirmat că originea suferinței se află tocmai în atașament.
Nimic nu ne aparține în totalitate, viața ne-o împrumută. El ni-l dă ca să învățăm să ne bucurăm de el și să-l dăm drumul.
Nu toate formele de atașament sunt dăunătoare, de fapt unele sunt utile, chiar necesare. Un atașament sănătos se bazează pe a ști să ne bucurăm de ceea ce avem în momentul prezent fără a fi nevoie să continuăm să fim alături de noi pentru a ne simți bine. Dacă dezvăluim sursa suferinței noastre cu o simplitate incredibilă, vom înțelege că obiectul în sine nu este punctul central al suferinței noastre, ci mai degrabă atașamentul nostru față de ea.
Acest lucru se datorează faptului că avem tendința de a percepe lucrurile ca entitati permanente . Când încercăm să ne atingem obiectivele, folosim agresivitatea și competitivitatea ca instrumente aparent eficiente. Cu toate acestea, acest proces ne distruge din ce în ce mai mult. Pentru a o evita trebuie să acceptăm că nimic nu este permanent, viața ni-l dă.
Oamenii sunt la fel de frumoși ca un apus de soare dacă le permiți să fie. Unul dintre motivele pentru care apreciem un apus de soare este faptul că nu îl putem controla.
-Carl Rogers-
Comparativ între dependență și independență
Contextul nostru cultural ne invită să fim dependenți de ceilalți: părinți copii parteneri etc. De mici ne-au insuflat ideea iubirii romantice, adică acel sentiment care leagă membrii unui cuplu și care nu le permite să trăiască separat unul de celălalt. Cu toate acestea, dependenţă în relaţiile de cuplu este foarte dăunător. Ne face oameni complet incapabili emoțional.
Dependența nu este în sine Este întotdeauna prezent într-o oarecare măsură în viața noastră. Trebuie să ne recunoaștem mai întâi nouă înșine și apoi celorlalți. Această conștientizare ne permite să stabilim și să recunoaștem relații mai sănătoase.
În prezent, avem tendința de a privi dependența cu un anumit dispreț ca și cum ar fi un semn de slăbiciune. Să luăm un moment de gândire. Aproape toate aspectele vieții noastre sunt rezultatul eforturilor altora. Prețioasa și magnifica noastră independență nu este altceva decât o iluzie sau o fantezie. Pentru a ne bucura de o viață fericită avem nevoie de prieteni, sănătate bună și bunuri materiale. În mod curios, toate acestea sunt domenii în care depindem de ceilalți.
Nevoia noastră de alții este paradoxală. În același timp, când exprimăm cea mai aprigă independență, dorim și intimitate și libertate conexiune cu o persoană specială și iubită. Secretul constă așadar în a iubi fără a avea nevoie. Nimic nu ne aparține, viața ne-o împrumută. Să începem să ne bucurăm de ceea ce avem.
În încercările noastre nebunești renunțăm la ceea ce suntem pentru ceea ce ne dorim să fim.
-William Shakespeare-
