Se nasc sau se fac narcisiștii? Având în vedere impactul pe care oamenii narcisici îl au asupra societății noastre, mulți dintre noi ne-am pus această întrebare. Din punct de vedere al psihologiei, tulburarea de personalitate narcisistă afectează doar 1% din populație. Cu toate acestea, există diferite subtipuri și tipuri de narcisism care afectează un procent mai mare de oameni.
Aer de superioritate tendință spre manipulare empatie scăzută comportament arogant nevoie de admirație... Majoritatea dintre noi cunoaștem diferitele caracteristici ale narcisistului.
Manageri, colegi de muncă, prieteni și chiar în cupluri... Conviețuirea cu un narcisist poate fi dăunătoare sănătății noastre. A supraviețui acestor oameni după ce te-ai îndepărtat de ei înseamnă adesea să trebuiască să vindeci mai multe răni.
Doctorul Theodore Millon pionier al studiului personalității, el a evidențiat deja la vremea lui că această conduită putea crește cu ușurință în cadrul societății noastre. A mai subliniat narcisiștii antisociali ar da dovadă de mai multă aroganță și agresivitate, prezentând un risc social pentru ceilalți.
Pentru că doctorul Millon în cartea sa Tulburări de personalitate în viața modernă (Personality Disorders in Modern Life) a indicat că numărul narcisiştilor va creşte? Depinde de genetică sau poate mediul din jurul nostru determină un astfel de comportament dăunător? Să aflăm împreună!
Se nasc sau se fac narcisiștii?
La întrebarea dacă narcisiștii se nasc sau devin, știința are un răspuns clar: cineva devine. De zeci de ani, s-a bănuit că tipul de educație oferit copiilor și contextul social media influențează dezvoltarea acestui profil psihologic. Pe măsură ce timpul trece se pare că este posibil să înțelegem mai bine dinamica, situațiile și circumstanțele care definesc acest lucru tip de personalitate .
Pe parcursul secolului al XX-lea s-a crezut că educația parentală care nu arăta apropiere, atașament și nu transmite securitate l-a determinat pe copil să dezvolte sentimente narcisiste. Psihanaliza a fost cea care ne-a făcut cumva să credem că cei care nu au primit dragoste în copilărie ar căuta aprobarea celorlalți la maturitate, concentrându-și toată atenția, afecțiunea și admirația față de propria persoană.
Dr. Eddie Brummelmah și echipa sa de la Universitatea din Utrecht au efectuat cercetări interesante care au demonstrat ceva foarte diferit. Potrivit studiului lor, nu lipsa de afecțiune din partea părinților este cea care generează un comportament narcisist, ci exact opusul. The supraprotecție consimțământul excesiv și lipsa limitelor îl fac pe copil să creadă că este mai presus de toți ceilalți.
Acest tip de educație plasează copiii pe un piedestal făcându-i să creadă că sunt ființe privilegiate cu drepturi exclusive. Savanții au văzut, de asemenea, că deja în jurul vârstei de 7-12 ani este posibil să se identifice comportamentul narcisist din partea copiilor. De fapt, în acea grupă de vârstă apare sentimentul de sine și percepția de a se simți ca niște băieți sau fete speciali care merită mai mult decât alții.
Pericolul supraestimării de către părinți
Majoritatea oamenilor cred că narcisiștii sunt un produs al mediului lor. În acest sens atribuirea tuturor responsabilității părinților ar putea fi o sursă de controverse.
Este o problemă să le arătăm copiilor noștri că sunt iubiți că sunt speciali și că merită ce e mai bun? Răspunsul este nu. În mod eficient ne educam copiii cu afecțiune, întărire constantă și cea mai bună atenție, starea lor de bine crește.
Problema constă în supraestimare. Cu alte cuvinte, făcându-ne copilul să creadă că este mai bun decât alții și că merită mai mult decât oricine altcineva. Aici se află problema.
Dar un alt factor ar putea interveni: părinţii pot demonstra comportamente narcisice. În aceste cazuri, copiii vor ajunge să imite aceleași tipare mentale ale părinților, să le interiorizeze și să le facă proprii la bine și la rău.
Se nasc sau se fac narcisiștii? Să ne amintim că și societatea noastră educă
Psihologul W. Keith Campbell a scris un eseu foarte interesant intitulat Epidemia de narcisism: trăirea în epoca îndreptățirii (Epidemia narcisismului: trăirea în epoca îndreptățirii.) În acest eseu el susține că în primul rând trebuie să înțelegem că narcisismul se încadrează într-un spectru de comportamente. Unii oameni au doar anumite caracteristici, iar alții, sau 1%, suferă de una reală tulburare de personalitate narcisică .
Este important să înțelegem că nu doar influențele familiei ne modelează comportamentul, ci și societatea în care trăim are o influență decisivă în acest sens. În ultimii ani asistăm și la o creștere a cultului Sinelui și la căutarea constantă a zeilor imi place pentru a ne consolida ego-ul și stima de sine. În acest scenariu, neo-narcisiștii sunt creați cu o frecvență alarmantă.
Într-un punct trebuie să fim clari: narcisiștii nu sunt oameni fericiți. Nu numai că provoacă suferință altora, dar ei înșiși sunt veșnic nemulțumiți. Sunt oameni care locuiesc acolo în fiecare zi frustrare de a fi mereu în centrul atenţiei.
Confruntați cu întrebarea dacă narcisiștii se nasc sau devin, acum știm cu toții răspunsul. Să încercăm așadar să educăm corect noile generații. Empatia, respectul și altruismul vor fi întotdeauna baze excelente de la care să pleci.
