Tulburare de adaptare: copleșit de probleme?

În urma unei probleme (pierderea locului de muncă, boală gravă, divorț, probleme financiare etc.) sau o schimbare majoră în viața ta (căsătorie, nașterea unui copil, schimbarea adresei etc.) este posibil să te simți copleșit. Este posibil să vă simțiți nervos, iritabil, trist sau să aveți probleme de anxietate. Nu-ți face griji, este absolut normal. Cu toate acestea, dacă aceste simptome continuă

Tulburarea de adaptare este prezentă în Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale ( DSM-V ) în categoria tulburărilor legate de traume și factori de stres. Aceste traume și tulburări implică expunerea semnificativă la un eveniment traumatic sau stresant care servește drept criteriu de diagnostic.

Tulburările colectate în această categorie sunt următoarele:

• Tulburare de stres posttraumatic.
• Tulburare de stres acut.
• Tulburare de atașament reactiv.
• Tulburare de personalitate evitantă.
• Tulburări de adaptare.

Suferința psihologică legată de un eveniment traumatic sau stresant este variabilă. În unele cazuri, simptomele pot fi bazate pe frică și anxietate, dar pot fi observate și efecte precum furie, proastă dispoziție, ostilitate sau simptome disociative.

Datorită acestei diversități de simptome în urma expunerii la a eveniment traumatic sau stresant tulburările indicate mai sus au fost grupate în categoria traume și tulburări legate de factorii de stres. Unii oameni trec peste dificultăți mai devreme decât alții. Când faza de adaptare la aceste schimbări durează mai mult de trei luni și recuperarea pare a fi în sus, este un posibil caz de tulburare de adaptare.

Ce se înțelege prin tulburare de adaptare?

Caracteristica esențială a acestei tulburări este prezența simptomelor emoționale sau comportamentale ca răspuns la un factor stres identificabile. Acest factor de stres poate viza un singur eveniment (cum ar fi o despărțire romantică) sau o serie de factori de stres (cum ar fi probleme la locul de muncă sau căsătorie).

Factorii de stres (sau probleme, ca să spunem așa) pot apărea în mod repetat (cum ar fi crize temporare de afaceri sau relații sexuale nesatisfăcătoare). De asemenea, pot apărea în mod continuu (cum ar fi o boală persistentă sau locuiește într-un cartier cu o rată ridicată a criminalității).

Acești factori de stres pot afecta doar individul, întreaga familie sau un grup sau comunitate mai mare (de exemplu, în cazul unui dezastru natural). Unele dintre acestea probleme pot fi legate de desfășurarea anumitor evenimente (de exemplu, mersul la școală, părăsirea familiei, căsătoria, devenirea mamă...).

Tulburările de adaptare pot apărea și ca o consecință a morții unei persoane dragi când intensitatea, calitatea sau persistența reacțiilor de doliu le depășesc pe cele normale. Tulburarea de adaptare este, de asemenea, asociată cu un risc mai mare de sinucidere și tentativă de sinucidere.

Cum diagnostichează un psiholog o tulburare de adaptare?

Potrivit Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (DSM-V) trebuie îndeplinite următoarele criterii de diagnostic:

A. Dezvoltarea simptomelor emoționale sau comportamentale ca răspuns la un(i) stresor(i) identificabil(i). Ele apar în cele trei luni de la debutul factorului de stres.

B. Simptomele sau comportamentele sunt semnificative clinic. Pentru a determina relevanța acesteia trebuie să se manifeste una sau ambele dintre următoarele caracteristici:

Disconfort intens disproporționat cu severitatea sau intensitatea factorului de stres.Trebuie luate în considerare și contextul extern și factorii culturali care ar putea influența severitatea și manifestarea simptomelor.
• Deteriorarea semnificativă a situației sociale la locul de muncă sau în alte domenii importante pentru viața individului.

C. Alterarea legată de stres nu îndeplinește criteriile altor tulburări psihice sau nu este o simplă agravare a unei tulburări psihice preexistente.

D. Simptomele nu reprezintă durere normală sigură.

E. Odată ce factorul de stres și consecințele acestuia au trecut, simptomele persistă peste următoarele șase luni.

Câte tipuri de tulburări de adaptare există?

Potrivit Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (DSM-V) Pot apărea următoarele tipuri de tulburări de adaptare:

• Cu dispoziție depresivă: predomină proasta dispoziție, dorința de a plânge sau un sentiment de deznădejde .
• Cu anxietate: predomină nervozitatea, îngrijorarea, agitația sau anxietatea de separare.
• Cu anxietate mixtă și dispoziție depresivă: predomină o combinație de depresie și anxietate.
• Cu modificarea conduită : predomină o modificare a modului de a se comporta.
• Cu alterarea mixtă a emoției și a conduitei: predomină simptomele emoționale și alterarea comportamentului.
• Nespecific: se referă la reacțiile de adaptare care nu pot fi clasificate ca unul dintre subtipurile specifice ale acestei tulburări.

DSM-V distinge, de asemenea, între tulburarea acută de adaptare (dacă alterarea durează mai puțin de șase luni) sau tulburarea de adaptare persistentă (șase luni sau mai mult).

Cum se dezvoltă tulburarea de adaptare?

Şi Odată ce problema dispare, simptomele nu durează mai mult de șase luni.

Dacă problema se referă la un eveniment acut (de exemplu, concedierea), debutul simptomelor este de obicei imediat - doar câteva zile - și durata este relativ scurtă - nu mai mult de câteva luni. Dacă problema sau consecințele persistă, tulburarea de adaptare poate continua și duce la o formă cronică sau persistentă.

Este frecventă tulburarea de adaptare?

Tulburarea de adaptare este destul de comună deşi prevalenţa poate varia semnificativ în funcţie de populaţia studiată şi de metodele de evaluare aplicate. Procentul persoanelor aflate în tratament ambulatoriu pentru probleme de sănătate mintală cu diagnostic de tulburare de adaptare variază între 5 și 20%.

Într-un context de spital de psihiatrie procentul crește și ajunge cu ușurință la 50% din cazuri.

Tulburare de adaptare: factori de risc

Persoanele care trăiesc într-un mediu nefavorabil sunt expuse la numeroși factori stresanți și, prin urmare, prezintă un risc mai mare de a suferi de această tulburare.

La momentul diagnosticării, context cultural a individului. Ar trebui studiat dacă răspunsul lor la factorul stresant este adaptat contextului sau nu și dacă disconfortul psihologic asociat este mai mare sau mai puțin decât te-ai aștepta.

Ce pot face dacă cred că am această tulburare?

În primul rând vă recomandăm să mergeți la unul psiholog sau psihiatru. Dacă simțiți că o problemă vă pune stăpânire, puteți urma aceste sfaturi:

• Încercați să vă amintiți dacă ați experimentat deja o situație similară în trecut și cum ați rezolvat-o.
• Vorbește despre cum te simți cu prietenii și familia.
• Pune-ți ordinea ideilor: dacă totul ți se pare o îngrijorare enormă, notează-ți problemele într-o broșură și ordonează-le în funcție de nivelul de îngrijorare pe care îl generează în tine de la cel mai mic la cel mai mare. Vei vedea că unele lucruri vor părea mai puțin importante.
• Alegeți o singură problemă. Începeți cu ceea ce credeți că este cel mai ușor de rezolvat.
• Gândiți-vă cum să găsiți o soluție la problemă și să luați măsuri. Începeți schimbarea.
• Fa sport si rasfata-te băi relaxante dedică câteva momente de agrement...

Dacă problemele tale nu sunt rezolvate sau nu ai control asupra simptomelor pe care le provoacă, ar trebui să mergi la medicul de familie sau direct la un psiholog. Psihologii sunt acolo pentru a vă ajuta indiferent dacă există sau nu o tulburare.