Majoritatea oamenilor au o idee foarte reductivă a libidoului, deoarece avem tendința de a restrânge domeniul de interes al acestui termen la sfera sexuală. Cu toate acestea, părintele psihanalizei Sigmund Freud a tratat acest subiect foarte diferit. De fapt, el credea că lii se referă la un concept mult mai larg.
Freud a definit libidoul ca fiind acea energie care provine din pulsiuni sau instincte și care are repercusiuni asupra comportamentului nostru pentru că o direcționează cumva. Din acest motiv el a distins două tipuri de pulsiuni: pulsiunea de viață și pulsiunea de moarte.
Pulsul de viață se referea la toate impulsurile care au legătură cu afecțiunile sau emoțiile. Cele care ne împing să a se îndrăgosti sau să ne reproducem pentru a ne conecta cu alți oameni. Potrivit lui Freud, acest lucru ar putea fi asociat cu ceea ce el a definit ca Id și Ego, doi termeni pe care îi vom explica mai târziu.
Pe de altă parte avem pulsiunea de moarte înțeleasă ca pulsiunea care se opune vieții sau tinde să o deterioreze. Este vorba despre acele impulsuri care ne conduc la repeta aceleasi greseli să luăm de mai multe ori aceeași cale chiar dacă știm că este cea greșită. De exemplu, acesta este cazul celor care tind să se îndrăgostească mereu de același tip de oameni care ajung să-i rănească.
Cele două tipuri de pulsiuni identificate de Freud sunt mai bine cunoscute ca Eros, pulsiunea de viață și Thanatos, pulsiunea de moarte.
Libido și plăcere
Deși adesea avem tendința de a asocia libidoul și sexul plăcerea sexuală pentru Freud plăcerea a depăşit sfera sexuală . De exemplu, nu este adevărat că simțim o plăcere imensă atunci când ne este sete și bem apă? Și nu este o plăcere să savurezi un desert delicios sau să te încălzești în fața unui șemineu iarna?
Referitor la acest punct, Freud a afirmat că libidoul era prezent în ceea ce el a definit cu termenii supraeului și idului. În id în special găsim principiul plăcerii sau ceea ce am putea considera plăcere imediată . Este o parte din noi care ne dirijează comportamentul în mod inconștient, deoarece ne conduce să căutăm plăcere. De exemplu, când ne este sete mergem în căutarea unei bere rece.
Eul, pe de altă parte, deși conține energia libidoului Idului, se ocupă de obținerea plăcerii, luând întotdeauna în considerare realitatea obiectivă. În cazul ego-ului, intră în joc și regulile și principiile care guvernează relațiile noastre sociale. Luând în considerare exemplul anterior, în timp ce Id-ul ne face să ne dorim o bere, Ego-ul ne spune că poate un pahar cu apă sau un suc frumos ar fi mai sănătos.
În cele din urmă, Supraeul este similar cu Eul, dar dă o importanță enormă moralității. O face pentru că a interiorizat profund regulile și valorile societății care se învață datorită contactului și interacțiunii cu alți oameni. În cazul exemplului ne-ar putea face să ne simțim vinovați pentru că consumul de alcool în timpul zilei și într-un context non-vacator nu este văzut bine de societate. Dacă am interiorizat această viziune, putem simte vinovat pentru că vrei o bere.
Sigmund Freud descrie funcționarea psihicului uman folosind o anumită structură a minții. Această structură este compusă din trei elemente: Id Eul și Supraeul.
Etapele dezvoltării psihosexuale
Pentru Freud, libidoul este prezent și în diferitele etape ale dezvoltării umane, dar într-un mod diferit. Adică libidoul se exprimă diferit în funcție de stadiul de dezvoltare în care ne aflăm.
- Faza orala: placerea se obtine prin gura.
- Faza anala: ai controlul asupra sfincterului si defecarea este o activitate legata de placere si sexualitate.
- Faza falică: plăcerea se obține prin urinare datorită senzațiilor produse.
- Faza latentă: își fac apariția modestia și rușinea asociate bolii sexualitate .
- Faza genitală: sosirea pubertății și a maturității sexuale.
Cu toate acestea, potrivit lui Freud, libidoul se blochează uneori, adică nu își urmează fluxul natural . Acest lucru se întâmplă atunci când există un obstacol care ne împiedică să continuăm să progresăm așa cum ar trebui. De exemplu, dacă rămânem ancorați de faza orală și de plăcerea pe care o obținem prin gură, va fi greu să lăsăm această fază în urmă pentru a trece la următoarea.
Transpunerea care are loc din libidoul obiect în libidoul eului implică în mod clar o abandonare a scopurilor sexuale, o desexualizare și deci un fel de sublimare.
-Sigmund Freud-
După cum am văzut, părintele psihanalizei nu a conceput libidoul așa cum este înțeles astăzi. Nu a văzut-o ca pe o simplă dorință de a obține plăcere sexuală. El credea că plăcerea este implicită în alte domenii ale vieții noastre și, de asemenea, se schimbă pe măsură ce progresăm prin diferite stadii de dezvoltare psihosexuală.
