
Cât de mult mă iubesc? Poate că nu ți-ai pus această întrebare și nici măcar nu te-ai gândit la ea. E în regulă, este mai normal decât îți imaginezi. De multe ori avem obiceiul prost de a uita de noi înșine; parcă nu am exista de parcă am fi invizibili pentru ochii noștri. Se pare că a avea grijă de noi înșine este în afara priorităților noastre. Am putea spune că iubirea de sine nu are loc în viața noastră.
Cum vă tratați? Te-ai gândit vreodată la asta? Modul în care vorbim unii cu alții, concepția pe care o avem despre persoana noastră și în cele din urmă modul în care ne evaluăm ne influențează starea de spirit. Problema este că rareori ne gândim la toate acestea.
Avem tendința de a trăi în vârful picioarelor fără să ne aprofundăm în modul în care ne afectează ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Parcă nu dăm importanță bunăstării noastre personale. Problema este că pe măsură ce trece timpul, povara vieții cotidiene crește pe zi ce trece și dacă ne neglijăm ne putem trezi învăluiți într-o ceață cenușie care nu ne lasă limpede și care ne face să suferim.
Chiar dacă nu suntem conștienți, a trăi deconectat de sinele nostru interior are consecințe. Putem observa acest lucru observând povestea protagonistului scurtmetrajului la finalul acestui articol. Ideea este cum ne putem elibera de pânzele de păianjen ale automatismelor? Cum putem preveni ca etichetele și mesajele negative la adresa noastră să ne influențeze viața?
Greutatea mesajelor pe care le primim
De mici primim mesaje diferite despre cine suntem, ce ar trebui să simțim și cum ar trebui să ne comportăm. Părinți, rude, profesori, prieteni... toată lumea are ceva să ne spună. Chiar dacă de cele mai multe ori au intenții bune, acele cuvinte nu au întotdeauna un efect pozitiv sau sunt potrivite pentru noi.
Probabil ați auzit fraze precum Este imposibil! Ține-ți picioarele pe pământ Pierzi timpul, concentrează-te pe ceea ce este important Nu vei reuși Ești un visător, realitatea este alta. Intr-un fel sau altul mesajele pe care le primim ne influenteaza felul de a fi, mai ales ca copii. Unele dintre aceste mesaje ne modelează de fapt identitatea, în timp ce altele funcționează ca impoziții care ne fac să ne simțim vinovați dacă nu le respectăm.
Uneori că sentimentul de vinovăție creează o rană și o respingere a noastră înșine. Lasa urme atat de profunde si dureroase incat se transforma intr-un sentiment profund de auto-ura; rezultatul este o subestimare a sinelui și o lipsă de iubire de sine. Creșterea cu aceste răni te face să experimentezi o realitate foarte dureroasă.
Mi-a luat mult timp să învăț să nu mă judec prin ochii celorlalți.
-Sally Field-

Frazele criticului nostru interior
A te simți respins de ceilalți și în cele din urmă de sine generează o capcană mentală activată de critic interior adică acea voce care vine din interior și care judecă continuu modul în care gândim, simțim și acționăm. În acest scop, eul critic recurge la orice strategie: comparații, critici distructive, diverse denigrații etc.
Nu ar fi trebuit să spun acele cuvinte Ar fi trebuit să acționez altfel Nu pot face nimic Sunt o mizerie sunt doar câteva exemple de fraze rostite de criticul nostru interior. Problema este că nu o punem niciodată la îndoială.
Am integrat aceste mesaje până la punctul în care vă oferă o valoare absolută de adevăr și de fapt tot ceea ce facem confirmă acest lucru. Daca nu ne consideram validi pentru un job de a conduce un grup sau de a scrie probabil nici nu vom incerca sau ne vom boicota sa ne sufocam cea mai mica speranta pe care o avem in minte.
Iubește dreptul și influența rețelelor sociale
Astăzi, comparația continuă cu ceilalți este favorizată de rețelele sociale care creează realități alternative care ne pot prinde în capcană dacă nu suntem atenți. Petrecând ore și ore scufundați în această lume a aparențelor și sentimentelor simulate ne poate face să credem că este singura realitate care există.
Adevărul este că ne confruntăm cu o fereastră în spatele căreia fiecare persoană poate controla imaginea despre sine pe care vrea să o arate celorlalți. Ce apare pe retea sociala nu corespunde întotdeauna cu realitatea.
Potrivit psihoterapeutului Sherrie Campbell, rețelele sociale pot crea o falsă iluzie de apartenență și conexiune cu ceilalți care ne încurajează să acordăm mai multă importanță acelei lumi imaginare.
Dacă ne disprețuim și ne respingem sau dacă avem o imagine negativă despre noi înșine rețelele sociale nu vor face decât să crească această percepție . Ne oferă dovezi – false – care vor confirma cât de plictisitoare este viața noastră, cât de puțin ne distrăm și cât de singuri suntem.
Nu este ușor să urmărești ritmul de viață pe care oamenii îl arată pe rețelele de socializare. Un studiu realizat de Universitatea din Pittsburgh în Pennsylvania (SUA) afirmă că consultarea rețelelor sociale prea des generează invidie și credința denaturată că ceilalți au o viață mult mai originală, fericită și interesantă decât a noastră.
După cum putem vedea suntem experți în a ne maltrata pe noi înșine dar mai ales în a ne compara viața cu cea a altora fără să ne dăm seama că această atitudine este absurdă. De ce să pierdeți timpul cu comparații dacă condițiile, caracteristicile, perspectivele și experiențele fiecărei persoane sunt diferite?
Protagonistul scurtmetrajului biruitor este un exemplu al modului în care rețelele sociale pot fi o sabie cu două tăișuri mai ales dacă unele răni din trecut sunt încă deschise. Cei care suportă greutatea unei răni filtrează realitatea prin ea.
Mintea funcționează adesea pe baza distorsiunilor cognitive (modalități eronate de procesare a informațiilor sau interpretări incorecte) precum abstracția selectivă, personalizarea, etichetarea sau raționamentul emoțional. Rețelele sociale promovează aceste mecanisme.
În trecut, erai ceea ce aveai, acum ești ceea ce împărtășești.
-Godfried Bogaard-

Iubirea de sine și reunirea cu sine
Ce să faci pentru a opri criticul interior? Cum să ne vindecăm rănile? Este posibil să oprim labirintul mental care ne prinde în autocompătimire? Se pare că protagonista scurtmetrajului nostru a descoperit în sfârșit ingredientul secret: iubirea de sine.
Ești uimitor când îți permiți să fii tu însuți.
-Elizabeth Alraune-
Nu este ușor să te împaci cu tine mai ales când de cele mai multe ori ne-am tratat rău. Este foarte greu după ani de autocritică negativă să începi dintr-o dată, ca prin farmec, să te iubești din nou. Răbdarea, angajamentul, acceptarea și, evident, dorința de a găsi un compromis cu noi înșine sunt necesare.
Îmbrățișarea rănilor noastre este o sursă de suferință, mai ales la început. Dincolo de asta este nevoie de mult curaj și trebuie să găsești capacitatea de a te ierta și de a te ierta. A fi capabil să ne iubim pe noi înșine atunci când avem cea mai mare nevoie necesită multă forță și angajament. Din acest motiv trebuie să avem în vedere câteva strategii.
Strategii pentru a găsi din nou iubirea de sine
Dragostea este un leac minune. Să ne iubim pe noi înșine face minuni în viața noastră.
-Louise L. Hay-
Concluzii
După cum ați putut vedea iubirea de sine se construiește pas cu pas, este țesută delicat și udată în fiecare zi. Este acea lumină pe care o avem cu toții înăuntru, dar care uneori este greu de făcut să strălucească. Dragostea de sine este baza bunăstării noastre, îmbrățișarea care ne protejează și balsamul care ne vindecă rănile. biruitor .